MUNTELE SI MAREA – TRANSCRIERI ENERGETICE

0

Din modul cum decelezi lumea încojurătoare, adunând elemente care sunt practic mici bucăţele de oglindă ce în mental se compun într-o imagine completă poţi realiza miracolul care te înconjoară. De ce pe piscul multelui simţi puterea pământului iar pe ţărmul mării liniştea aceluiaşi pământ. Din confluenţa celor două, exact ca în simbolul echilibrului Yin-Yang, poţi găsi liniştea dar şi avântul de care ai nevoie pentru motivaţie, pentru bucurie, pentru evoluţie. Haideţi să păşim puţin în istorie şi să vedem cum au căzut în credinţele populare ancestrale cele două locuri binecuvântate, cum au însemnat, şi unul şi celălalt leagăn şi casă şi zălog pentru libertate.

Un dac neînfricat pe vârf de munte. Dacă ai să cobori de la Omu către Peştera Ialomicioarei ai să vezi, pe stânga, toate acele feţe de daci pe care timpul le-a sculptat în roca mamă. Ai să simţi că pe acolo au trecut paşii acelui dac, că acoperământul e inspirat de acei munţi, că îşi are rădăcinile acolo, la fel ca bradul acela ce sceşte pe un colţ de stâncă. Un descălecător în adevăratul sens vechi al cuvântului. Un om instruit – ce a primit cunoaşterea de la un învăţat, de la un Moş – care călătoreşte pe crestele sinuoase care sunt cea mai frumoasă transcriere a energiei masculine, a electricităţii. Fractalul cu care primul relief de tip munte generat de computer a fost dezvăluit, demonstrează liniaritatea, ascuţimea, cutezanţa, caracteristici eminamente masculine, care, neechilibrate, au condus lumea actuală pe o pantă descendentă în ceea ce priveşte îngăduinţa, bunul simţ, grija. Să observăm mai întâi fenomene miraculoase precum piramida din Ceahlău sau Gura de Rai de lângă Peştera Ialomicioara sau formele miraculoase ale Sfincşilor, din Bucegi, din Măcinului, din Pasul Bratocea, de la Stânişoara sau Sfinxul de la Topleţ. Fenomene miraculoase care ne vorbesc direct despre lucrările strămoşilor noştri, despre semnele pe care le-au lăsat ca noi să le regăsim şi să ne întrebăm despre ele, despre mişcările Pământului, despre naturalul curgerilor apelor la vale sau în încreţirea scoarţei terestre. Peste tot numai dovezi pentru beatitudinea pe care înălţimea o conferă celor ce păşesc muntele.

http://mybiosis.info/db/images_habitats/200909/corinaa_1252311269_small.jpg

Fă un mic experiment! Aşează-te pe marginea unei stânci, dacă nu îţi e confortabil să stai în picioare pe marginea ei, fă-o în aşa fel încât să te simţi în siguranţă. Dacă ai ceea ce se cheamă rău de înălţime poţi să te pregăteşti mental înainte, oricum, dacă nu simţi că trebuie să o faci nu te forţa, exerciţiul nu îşi va atinge scopul dacă nu eşti relaxat. Ideal ar fi să te aşezi pe stânca aceea şi să îţi laşi picioarele în golul de dedesubt. Se întâmplă ceva miraculos: chakrele din tălpi se activează instantaneu, pentru că simt că odată cu ascendenţa curenţilor de aer pe care orice suprafată verticală îi atrage (de exemplu în arhitectură acest principiu a creat în timp, combinat cu revoluţionarea tehnicilor constructive, către faţada ventilată în care un mic strat de aer ventilat, adică ce circulă natural dinspre mai rece către mai cald, pe faţa interioară a finisajului exterior, îmbunătăţeşte transferul termic cu mai bine de 30 – 40 % faţă de sistemul clasic) pe faţa verticală a peretelui de stâncă circulă fluxuri energetice care susţin verticalitatea peretelui dar şi a curenţilor de aer, chiar şi a senzaţiei pe care o ai când priveşti peste golul imens. Tălpile, care în mod normal sunt în contact cu pământul, primind pe acolo multă din energia vitală a omului, atunci când este conştientizată această legătură, sunt acum în legătură cu etericul planetei, care se traduce printr-o stare de beatitudine, copul secretă ori adrenalină ori alţi hormoni care induc ori frica, ori o stare de plutire. Întreabă un pasionat de deltaplanorism, sau un săritor cu parapanta, sau poate şi mai bine vorbeşte cu un om-pasăre. Doar pune-l să descrie senzaţiile pe care le are când zboară şi vei avea aceiaşi reacţie, de furnicături în tălpi. Vei ştii atunci că supra-sensibilul lucrează şi la nivel de intenţie, de imaginaţie, ceea ce e fundamental în a înţelege aceste legături de care menţionez aici.

Tot de aceea plantele care cresc la munte sunt mici, aproape de stâncă, ţinându-se bine cu rădăcinile de oriunde apucă pentru a nu fi luate de vânturile ce bat acolo, pentru a rezista unduirilor puternice ale fluxurilor energetice. Dar în acelaşi timp de aceea tot ce înseamnă plantă ce rezistă la altitudinile unde cresc stânci în loc de pădure, conţine principii active foarte puternice. Ca exemplu, Arnica, o floare suav mirositoare şi blândă cu mâinile culegătorului, conţinând substanţe active atât de tari (ca aerul de munte) încât dozele indicate zilnice sunt extrem de mici: sub 1g de pulbere, 3 linguriţe de tinctură sau o ceaşcă de macerat la rece pe zi. În cazul în care un medic homeopat sau un vindecător care are cunoştinţe în terapii alternative, holistice, vi-l recomandă în oricare formă de mai sus, sau ca ulei esenţial ori cataplasmă, preparatele de Arnica au efecte de antibiotic puternic, antidepresiv, antifebril, tonic cardiac si nervos, antiinfectios urinar si respirator, antisclerozant cerebral, vasodilatator coronarian,  diuretic si hipotensiv, imunostimulent în general. Ca şi principia homeopatice, planta devine un luptător puternic împotriva şocurilor, chiar şi de tipul accidentelor vascular-cerebrale, putând ameliora foarte mult din efectele pe care un asemenea eveniment le are asupra unui om.

Să ne lăsăm purtaţi de puterea vântului pe creste, să simţim viteza accelerată a urcuşului, a ascendenţei maxime, adrenalin ace pulsează în degetele alpinistului, agăţat de colţul acela de stâncă căutând prize următoare… să plutim apoi înapoi în noi, pe ţărmul plin de scoici şi parfum de legend din Olimp. Să simţim răcoarea vântului lăsând locul umezelii ritmice a valurilor, să simţim energiile selenare îmbrăţişându-ne. Să ne simţim copleşiţi de puterea regenerantă a muntelui şi apoi de binefacerea aerosolilor Yin de pe plajă.

Te uiţi în abstract şi vezi cum, coborând altitudinea, ai scăzut puţin şi vibraţia, de la elementul aer la elementul apă. Nu înseamnă că o energie nu ne este necesară, sau că beneficiile munţilor le exclud pe cele ale mării. Pur şi simplu, urmărind Legea Echivalenţei, ai trecut de la corpul mental la cel astral, adică din lumea raţionamentelor ascuţite şi exacte în lumea sentimentelor plutitoare şi unduitoare. Ai păşit în căldura pe care o asociem inconştient statului la plajă apropierii mării. Până şi materia, docilă, îşi urmează această intuiţie, oferind paşilor trecătorului, de cele mai multe ori praful amestecat al unor se(n)(d)imente.

http://www.dcnews.ro/wp-content/uploads/2010/12/marea-neagra.jpg

Aici stă Neptun de pază, albastru, purtând tridentul înţelepciune – iubire – vitalitate mereu cu el, deschizătorul porţilor de dincolo, planeta şi zeitatea care poartă spiritul înapoi către prima poartă a integrării în infinit. Sub valurile pe care le poţi simţi la fel de apropiate ca bătăile inimii sau ca respiraţia, poţi găsi liniştea, poţi înţelege – intui cum e să treci într-o treaptă superioară de vibraţie, asemănător senzaţiilor pe care le ai după ce ai fost scufundat pentru mai mult timp complet în apă şi revii în uşurătatea atmosferei.

Dacă muntele se asociază mereu cu răcoarea, cu străfulgerările şi schimbările bruşte, marea se asociază cu constanţa, cu frecvenţa, cu liniştea. E adăpostul cel mai frumos al unei lumi care încă ne  e străină. Chiar şi cu ajutorul tehnologiei de azi, care a permis unui batiscaf să atingă cei peste 10.000 metri adâncime ai Gropii Marianelor, cel mai întnecat loc din apă, lumea subacvatică ne oferă încă multe enigme, multe mistere pe care trebuie să le înţelegem pentru a putea construi o lume de mâine mai bună, mai aproape de sufletul nostru. Când înţelege-vom principiile acestea care stau în spatele formei, mirosului, gustului, auzului şi simţului tactil vom fi gata să trecem mai departe şi să le experimentăm şi pe restul.

Marea este într-adevăr o exprimare plastică a energiilor feminine, mereu schimbătoare dar totuşi constante, protectoare dar puternice, gestante până în străfunduri. Verticalitatea muntelui întâlneşte aici oglinda orizontală a apei, Întâlneşte conjuncţie pe care creşte echilibrul. Mintea care se înmoaie de căldura sentimentului şi sentimentul care se stabilizează cu ajutorul intenţiei (ce provine din minte).

Şi ca să încheiem cu o altă minunată povaţă, pe care natura ne-o oferă, trebuie să ştii că minunatul sunet pe care îl auzi într-un melc pe care îl culegi de pe plajă (la noi de obicei primăvara, date fiind condiţiile locale ale mării Saturniene, la ţărmul căreia dăinuim), ca orice sunet ce cântă la corzile bucuriei, poate fi sunet pentru vindecare, acţionând în mod benefic, aşezat pe orice organ are probleme, sau chiar pe unul din centrii energetici. În acest fel, o formaţiune similară maelstromului (care e prezentă la nivelul tuturor substanţelor ce curg, nedemonstrat fiind în cazul plasmei care e undeva între lichid şi solid) devine conducător de sunet şi energie vindecătoare datorită curgerii spiralate, aidoma arhetipurilor pe care le purtăm în noi. Astfel, o banală cochilie de melc poate obloji o durere sau debloca o chakră. Natura e expresia matematicii concretului şi a geometriei sacrului, aceste efecte diind dovada de netăgăduit a acestor armonii.Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
CRISTALOTERAPIA

Cristalele sunt ultima treaptă de evoluţie în lumea minerală, sunt pasul ante-mergător lumii vegetale, transformarea ultimă a conştiinţei minerale în...

Închide