Maica Tereza

1

Nu stiu cum am putea sintetiza in cateva cuvinte viata Maicii Tereza, poate doar inima noastra, deschizandu-se spre lumina ar putea sa simta esenta calda, frumosul, pacea si duiosia acestei femei ce a pasit pe acest Pamant pentru a atinge in mod inconfundabil milioane de suflete si a darui fiecaruia dintre noi un reper de bunatate si armonie prin puterea exemplului.

Maica Tereza, desi fiica, sora si Mama, in acelasi timp, a semenilor sai de pe intreaga planeta, s-a nascut pe 26 august 1910, sub numele de Anjeza Gonxhe Bojaxhiu in Skopje, intr-o familie instarita originara din Kosovo. La varsta de opt ani, avu loc moartea tatalui sau, fapt pentru care familia sa incepu sa se confrunte cu o serie de probleme de ordin financiar. In acest context, incepand cu varsta de zece ani, Anjeza isi facu intrarea in lumea bisericii catolice fiind in mod constant prezenta la slujbe, devenind membra a corului bisericesc, participand la diverse actiuni caritabile si luand pentru prima oara contact cu India prin scrisorile misionarilor iezuiti ce isi desfasurau activitatea in Bengala.

La varsta de optsprezece ani, cu decizia deja luata cu cativa ani in urma, de a devani calugarita, cere sa fie primita in ordinul Loreto, ordin care isi desfasura activitatea misionara in India. Inainte de a pasi pe taramul Indiei, Anjeza fu trimisa intai la Paris si apoi in Irlanda pentru a putea invata primele notiuni de limba engleza. In ianuarie 1929, aceasta ajunse in India, unde, intr-o localitate de la poalele Himalayei, pentru o perioada de doi ani, isi continua studiile de limba engleza dar si de bengali, in acelasi timp predand la scoala anexata bisericii si desfasurand activitatea de ajutor-infirmiera, fapt ce incepea sa o puna in contact cu realitatea cruda a semenilor sai bolnavi. Pe 24 mai 1931, aceasta isi lua numele de Maria Tereza, indreptandu-se catre Sfanta Tereza de Lisieux ca reper si inspiratie.

Din acest moment, urmeaza 17 ani de viata pe care Maria Tereza si-i petrece in Calcutta, initial predand istoria si geografia in cadrul colegiului catolic Saint Mary’s High School (frecventat mai cu seama de catre fiicele colonistilor britanici), pentru a deveni mai apoi directoare a scolii in 1944, dupa ce, intre timp devenise calugarita in toata regula luandu-si numele de Maica Tereza, pe care il va purta cu onoare si daruire pana la sfarsitul vietii sale. In plus, anii razboiului directionasera in mod semnificativ activitatea surorilor inspre primirea si ingrijirea copiilor orfani, in timp ce insasi biserica lor se transformase in spital militar britanic.

In anul 1946, Calcutta deveni scena unor conflicte sangeroase intre diferitele grupuri ce luptau pentru independenta, lupte care paralizasera orasul pentru un numar de zile. Aceste zile ce emanau durerea peisajului devastator fura cele care o impinsera pe Maica Tereza, iesita din adapost pentru a procura cate ceva de mancare, la momente de profunda introspectie ce o vor plasa in curand in directia decisiva in care viata sa avea sa se deruleze. In seara de 10 septembrie 1946, in timp ce calatorea cu trenul indreptandu-se spre Darjeeling, localitate in care avea sa desfasoare 10 zile de exercitii spirituale, trai momentul culminant al “chemarii” sale. Despre acele clipe, Maica Tereza povesteste: “In noaptea aceea am deschis ochii in fata suferintei si am inteles in profunzime esenta vocatiei mele […] Simteam ca Domnul Dumnezeu imi cerea sa renunt la viata linistita din interiorul organizatiei mele religioase pentru a iesi pe strazi si a ii ajuta pe cei saraci. Era un ordin. Nu era o sugestie, o invitatie sau o propunere…”

Doi ani ii lua Maicii Tereza pentru a isi convinge surorile si pe cei din organizatia religioasa de iminenta necesitate a punerii in aplicare a chemarii sale si in 1948, aceasta fu autorizata de catre Vatican sa mearga sa traiasca singura in periferia metropolei cu conditia ca ea sa isi continue viata religioasa. Decise cu aceasta ocazie sa abandoneze valul negru al ordinului Loreto si mai tarziu reusi chiar sa obtina cetatenia Republicii neo-independente Indiene, intarind in felul acesta legatura sa cu persoanele carora dorea sa le serveasca.

Isi incepu activitatea caritabila in Motijhil, locuind intr-o cabana si incepand sa predea si sa ofere asistenta copiilor saraci din zona. In scurt timp, in jurul sau se forma o mica retea de voluntari care o ajutau in activitatile de predare, de distributie a alimentelor si de raspandire a notiunilor elementare de igiena. Un an mai tarziu, o fosta eleva de-a sa, isi aduse aportul punand impreuna bazele unei mici comunitatii.

In 1957, cu ajutorul unui medic, Maica Tereza decise sa isi extinda activitatea oferind ajutor celor bolnavi de lepra. In acest sens, puse la punct o serie de clinici mobile pentru a limita extinderea focarelor de infectie urmand modelul pus la punct, cu ceva timp in urma, de catre un medic belgian la Madras (localitate in India), sistem ce permitea asistenta bolnavilor la domiciliu. Un an mai tarziu, reusi sa deschida un centru pentru bolnavii de lepra la Tigarah, zona degradata de la periferia Calcuttei iar in 1961, cand Guvernatorul din Bengala decise sa incredinteze misionarelor un teren la circa 300 kilometri de Calcutta, Maica Tereza infiinta aici localitatea Shanti Nagar, adica “Orasul pacii”, in care bolnavii de lepra puteau sa traiasca si sa munceasca cultivand campurile, crescand animale sau fabricand diverse obiecte de artizanat. De cate ori vorbea despre aceasta boala, Maica Tereza spunea: “Nu exista leprosi ci doar lepra si aceasta se poate cura!”

Si iata ca dupa multi ani de activitate redusa la zona Calcutei si a imprejurimilor, in 1965, papa Paolo VI, atribui misionarelor titlul de ”congregatie cu titlu de drept pontifical”, fapt care le dadea acestora, dreptul de a se extinde si inafara Indiei. Drept urmare, Maica Tereza deschise, in acelasi an, prima casa a congregatiei in Venezuela, urmata de un nou centru la Colombo (Sri Lanka), deschizand apoi sedii in Africa, America, Asia si Europa in anii saptezeci, opzeci si nouazeci. In tot acest timp, faima Maicii Tereza continua sa creasca si datorita atentiei deosebite pe care incepu sa o primeasca din partea mediei. Ordinul crescu si la acesta se adaugara si doua organizatii laice, adica deschise si laicilor. Prin “Colaboratorii Maicii Tereza” aceasta a tinut sa sublinieze faptul ca intrajutorarea, actele caritabile, bunatatea si alinarea sunt aspecte ce apartin tuturor oamenilor indiferent de religie.

In cursul anilor ’80 se lega o stransa prietenie intre Maica Tereza si papa Giovanni Paolo II, cei doi facandu-si, de cate ori aveau ocazia, vizite reciproce. In anii ’90, Misionarele pentru Caritate depaseau deja patru mii de unitati cu cincizeci de case raspandite pe toate continentele pamantului. In 1979, Maica Tereza obtinu Premiul Nobel pentru Pace. Aceasta refuza conventionalul banchet, acceptand in schimb cei 6000 de dolari pe care ii darui nevoiasilor din Calcuta.

Urmara ani de deteriorare a starii de sanatare a Maicii, incepand cu un infarct, continuand cu pneumonie, probleme cardiace si rupere de clavicula, culminand cu moartea sa, la varsta de opzeci si sapte de ani, la data de 15 septembrie 1997. Trupul Maicii Tereza a fost inmormantat la Calcutta iar pe mormantul sau cu aspect simplu a fost inscriptionat un vers din Evanghelia Sf. Ioan ce reprezinta un miunat indemn de iubire:

  “Iubiti-va unii pe ceilalti asa cum eu v-am iubit pe voi”

 

 

 

 Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Un comentariu

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Paramahansa Yogananda

Pe 5 ianuarie 1893, in nordul Indiei, intr-o familie destul de instarita, se nastea Mukunda Lal Ghosh a Gorakhpur (devenit...

Închide