Ilie Cioara – poetul iluminat

0

 

Am ales dintre cele trei linkuri de la baza articolului poezia din centru pentru a realiza o introducere mai mult decât episodul iluminării pe care l-am postat săptămâna aceasta în triunghiul Nondualismului. Vă las să vă impregnaţi cu versul plin viaţă şi esenţă al trăitorului de sens Ilie Cioară:

Clipa-i acul de ceasornic
Ce ne-aduce in prezent
Si ne-arata cine suntem
In mod clar si evident.

Eternitatea si Clipa – vadita Realitate!
Noi, cu Ea in Uniune
Cosfintim Integritatea
In constanta prospetime,

In cuplare – decuplare
Cu clipa ce-acum apare,
Ne miscam atemporal
Drept faptura creatoare.

Doar asa-ntelegen noul prin cuplare – decuplare,
Psihic murind si-nviind cu fiecare miscare.
Evolutia morala in acest fel se-mplineste.
Un astfel de traitor prin Iubire straluceste.

Clipa – prezent la prezent – absolut esentiala
Pentru demolat ego-ul, cu intreaga-i vanzoleala,
Ce ne-ntoarce in trecut – agatati de trairi moarte
Sau ne-atrage-n viitor spre lucruri imaginate.

Atentia folosita drept instrument la-ntalnire,
Cu ce-apare-n constient, prin procesul de gandire.
Nu se urmareste scop, nu s-asteapta rezultate.
Simplitatea intalnirii, le va spulbera pe toate.

In Golul psihologic, noi cu el in contopire,
Suntem chiar Eternitate – manifesta ca Iubire.
Nu mai e nici timp, nici spatiu – tot stiutul depasit,
Un Intreg cuprins in Tot – Adevarul Absolut.

Cum ar putea această coajă mică, neînsemnată, care este mintea umană să îmbrăţişeze şi să înţeleagă imensitatea oceanului de Energie Cosmică?  Cu toate acestea, acest îndrăzneţ „ego” afirmă persistent că îl cunoaşte ce este Dumnezeu, ce este Iubirea creatoare, imortalitatea etc. Mai mult decât atât, postulează şi oferă soluţii pentru marile problme care au încercat umanitatea. Acest „ego” nu este conştient de un lucru: acela că prezenţa sa crează întrega atragedie şi suferinţa pe întreaga suprafaţă a Pământului. Este singurul inamic al fiinţei umane. Ale sale mişcări haotice şi închipuite generează şi menţin tristeţea şi suferinţa oamenilor. Dar atunci când o rază de lumină, emisă de către Conştiinţa Pură, sparge coaja minţii şi expune întrega ficţiune, minte devine tăcută şi modestă, în echilibru cu Întregul. Nu e vorba că ea în sine e un instrument al suferinţei, dar modul în care este folosită, datorită particularităţilor mediului în care trăim o transformă într-un instrument al iluziei.

Iluminarea este un fenomen surprinzător care deschide calea către măreţia divină chiar şi celui mai ordinar om. Fenomenul este acompaniat de schimbări profunde dintre care cea mai notabilă fiind prăbuşirea puterii „ego-ului” şi transcenderea lumii finite către cea infnită. Acest eveniment fericit nu este un proces al minţii cunoscătoare, sau al imaginaţiei, nici ca rezultat al unui efort sau voinţe pentru a atinge un scop sau un ideal. Nimeni nu ne poate oferi iluminarea. Niciun sfânt, maestru sau învăţător nu ne-o poate oferi în vreo formă sau printr-o metodă.

Iluminarea este preţul lucrului cu sinele şi golul psihologic reprezintă de fiecare dată punctul de pronire ca şi completarea fiecărei acţiuni. Odată ce ai descoperit viaţa adevărată, te transformă, şi prin tine transformă întreaga umanitate, pentru că în Marele Întreg – adevărata esenţă prin sine însăşi şi de la sine – tot ceea ce există formează această masă unică, omogenă, compactă. Transformarea unei părţi din întreg în mod natural influenţează întregul.

„Dacă cineva descoperă realitatea propriei fiinţări, toate problemele vieţii se rezolvă în cel mai fericit mod posibil. Şi toate relaţiile inter-umane ar crea un paradis pe această planetă.

Perfect conştient, pot să văd goliciunea acestei lumi în mod direct şi mintea mea devine tăcută. Nu am opţiuni, nici măcar la nivelul înţelegerii limitative a minţii. În tăcerea care rezultă, misterul îşi dezvăluie secretele nouă.

Întrega fiinţă se expandează către infinit. O lumină de o asemenea putere cum nu am mai experimentat vreodată ne înconjoară şi ne vindecă. În afara timpului şi al spaţiului, avem conştiinţă pură – în perfectă unime cu Fiinţa Supremă.

Toate acestea demonstrează că viaţa din noi este, în esenţă, nemuritoare. Nu are început sau sfârşit, nu doarme niciodată, fiind întotdeauna trează.  Acesta este rezultatul final al practicii corecte a „Cunoaşterii de Sine.”

„Cunoaşterea de Sine” se bazează pe simplitatea ascultatului şi al privitului, atât a lumii interioare cât şi a lumii exterioare – ca reacţii la mintea conştientă. În final afară-înăuntru devine o singură mişcare. Flacăra atenţiei este instrumentul care ne acompaniază, ca o scânteie lucidă de Conştiinţă Pură, care este caracteristică fiinţei noastre în această realitate. Prin acest contact minunat dintre noi şi curgerea vieţii, realizat direct şi spontan, mintea conştientă – ca trecut şi viitor – este complet exclusă. Gândirea devine complet mută. Întreaga minte e într-o stare de pasivitate completă, unde nu aşteptăm nimic ca ideal sau ca proiecţie a unui scop. Ordinea interioară, armonia psihologică din interiorul finţei noastre crează un întreg natural – trup şi minte – o unitate neschimbătoare, ce poate avea o relaţie directă cu orice fenomen al vieţii. Denumim această stare: meditaţie. Poate fi realizată în orice circumstanţe ale vieţii – atunci când suntem singuri, de exemplu sau atunci când suntem într-o mulţime zgomotoasă. Punctul de pornire pentru meditaţie este tăcerea – transcende întrega fiinţă într-o stare atemporală. Pacea sufletului – fără a fi dorită sau forţată după cum am arătat mai devreme – ne oferă o nouă minte, integrându-ne în Eternitate în momentul prezent.”

„În acestă stare simplă de „a fi” nu există un centru din care să privim în afară şi nicio graniţă care să ne stabilească limitele. Suntem infiniţi în mişcare constantă, desfăcându-ne clipă de clipă. Prin aceste întâlniri cu noi înşine structura egoistică ce ne ţine prizonieri îşi pierde rezistenţa. În cele din urmă, apare o crăpătură reală în această coajă a „ego-ului”, marcând fenomenul eliberării. În acelaşi timp acest eveniment fericit – care vine ca o surpriză neaşteptată, nefiind cauzat de dorinţă sau imaginaţie – produce fenomenul desprinderii fragamentelor de „ego” şi pierderea acestora.  De acum înainte toată fiinţa este condusă de Inteligenţă, prin impulsuri intuitive.

Trebuie menţionat faptul că fenomenul eliberării sau Trezirii din tirania sinelui tiranic este ireversibil. Reprezintă un punct cheie în spirala evoluţiei morale atinse de un individ la un moment dat. Din acea clipă, evoluţia sa personală atinge un ritm din ce în ce mai rapid, eliminând fragmente masive de cioburi de energie, acumulate din timpuri străvechi prin asocierea noastră cu materia. Într-o zi, într-o clipă pe care nimeni nu o poate prevesti, Scânteia pură, perfecţiunea absolută, se va întoarce la Sursa Sacrului, de unde a coborât cu milioane de ani în urmă, pentru a experimenta dualitatea planului fizic.

Înainte de a termina, trebuie să ne aducem aminte că orice sfat pentru evoluţia spirituală trebuie pus în practică. Practicând corectă crează efecte benefice atât asupra noastră cât şi a lumii în general.”

Câteva citate:

Cărţi disponibile:

Ceea ce este extraordinar de important de menţionat este momentul prezent şi atingerea stării de conştienţă cât mai extinsă a acestuia şi bineînţeles meditaţia, starea de recepţie, liniştea interioară, contemplaţia sau orice formă de golire a minţii şi a aşteptare ca aceasta să se umple cu ceea ce curge prin noi. Dezvoltând aceste două caracteristici, în paralel cu înţelegerea cât mai profundă a adevărurilor lumii dar şi cu atitudinea de totală deschidere şi iubire la adresa întregii creaţii devenim într-o bună zi trăitori de sens înalt, precum Ilie Cioară ne-o demonstrează. În infinitul din noi să ne întâlnim cu toţii!

 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
SCHIMBAREA IMINENTA A CONSTIINTEI GLOBALE: Reinvierea arhaicului – partea I

Din ciclul articolelor care au ceva mai multe de spus începem azi un nou film în mai multe episoade, trecând...

Închide