GAUTAMA SIDDHARTHA BUDDHA

0

Budism. Pace interioară. Linişte şi armonie. Iluminare. Precum rădăcinile copacului Bodhi, unde s-a petrecut minunea, de fapt conştientizarea ei (este vorba despre iluminare, despre care Buddha însuşi spune că nu înseamnă nimic în sine, nu aduce nicio schimbare, e doar înţelegerea stării deja existente a-priori în noi, pregătirea pentru salt). Buddha este corpul Budismului, aşa cum Iisus este corpul Cristianităţii. Şi ca să ne apropiem măcar la un pas mai aproape de trăirea unui Bodhisatva, căci în mod definitiv şi ultim, Gautama Siddhartha asta a fost, un iluminat ce a ales să rămână în planul fizic şi să fie aici ghid şi sprijin să pornim în călătorie.

O viaţă sub pecetea miraculosului, cum altfel ar putea fi caracterizată o asemenea prezenţă între noi. Sunt spirite înalte care aleg să vină între noi pentru nişte lucrări ale căror anvergură le poţi sesiza şi secole mai târziu, în cazul nostru dacă luăm ca adevărat anul 486 E.N. ca an al morţii sale, numărăm nu mai bine de 1.526 de ani de atunci şi nu se poate întrevede deocamdată o subţiere a curgerii fluxului de lumină pe care l-a pornit atunci „Trezitul”, căci termenul de Buddha aşa se traduce. Însă, spre deosebire de alţii care au purtat în numele lor această componentă semantică, Siddhartha a fost denumit Samyaksabuddha pentru că a putut merge, la sfârşitul vieţii direct în Parinirvana ca dovadă a nivelului de conştiinţă atins.

Înainte de a atinge esenţele declarate prin a identifica câteva dintre perceptele dezvăluite de către învăţătorul iluminat să păşim pe cărarea luminoasă pe care a poposit el în planul fizic. Deşi controversată, naşterea şi concepţia Lui sunt declarate ca fiind fără durere şi respectiv imaculată, pentru ca, la scurt timp după naştere mama lui, regina Maha Maya, moare, acesta fiind crescut de Maha Pajapati, sora mamei sale. Crescut la curtea imperială ferit total de lumea exterioară, fără lipsuri dar şi fără invăţăminte religioase sau care să conţină doza amarului şi tristeţii şi durerii din lumea înconjurătoare, Gautama Siddhartha este proorocit încă de la naştere ca fiind un mare rege sau un mare sfânt. Tocmai acesta a fost motivul filtrelor impuse de către tatăl său, regele Suddhodana, care desigur că au constituit şi parte din motorul intern ce s-a declanşat, după căsătoria impusă cu verişoara sa Yosadhara, la vârsta de 16 ani, ani mai târziu, când, ieşind din curtea imperială a dat cu nasul de realitatea crudă: bătrâneţe, boală, moarte, atât de contrastante cu viaţa pe care o trăise până în acel moment.

De aici prinţul, lasă în urmă tot, bogăţii, familie, inclusiv pe fiul său Rahula, la vârsta de 29 de ani, urmând calea ascetismului total, după ce a urmat învăţăturile unor mari maeştrii ai vremii Alara Kalama şi mai apoi Udaka Ramaputa, ajunge la niveluri de conştiinţă superioară acestora în scurt timp. Astfel, ajunge în preajma lui Ajnata Kaundinya şi a încă 5 dicipoli, încercând printr-un ascetism total să atingă iluminarea. Înţelegând că de fapt e nevoie de o Cale de Mijloc, renunţă la acel ascetism total şi deşi vlăguit total de cura cu o frunză pe zi, stă 49 de zile sub Copacul Bodhi şi atinge starea de Jhana, concept ce va fi mai târziu inclus în regulile conducătoare ale budismului, pentru ghidajul celor care doresc să meargă pe această cale. În scurt timp după clipa magică, în care se dezbară de toate suferinţele lumeşti şi de ataşamante şi probleme, Siddhartha are discipoli din ce în ce mai mulţi, arahanţi. De asemenea, se pun bazele mişcării ce avea să fie teoreticizată (sub numele de Budism), după transmiterea orală pentru o vreme a cunoştinţelor, aşa numita Sangha, în limba sanscrită însemnând companie, asociaţie.

Cea mai de seamă informaţie adusă de către Gautama Buddha este cea referitoare la Dhyana – starea meditativă – enunţând o împărţire foarte strictă şi riguroasă dar şi conceptul prin care Buddha este numai un exemplu în atingerea stării de Divinitate în planul fizic. De asemenea se regăsesc conceptele de Samsara, Karma şi Reîncarnare, practic fiind linii directoare pentru filozofia de viaţă a celor două ramuri principale ce se întâlnesc predominant în Asia: Theravada (însemnând Şcoala Bătrânilor) şi Mahayana (însemnând Marele Vehicol).  Ciclul viitor al vieţilor are loc în aşa numitele planuri ale existenţei, care conform Teravada sunt următoarele:

1. Naraka – zona aşa numitelor iaduri

2. Preta – un plan comun cu cel al oamenilor dar invizibil majorităţii

3. Animale – plan comun cu al oamenilor dar considerat diferit de cel al acestora din urmă

4. Oameni – planul în care trăim şi în care poate fi atinsă starea de Nirvana

5. Deva- planul zeilor, îngerilor, divinităţilor, de netradus

Dharmachakra este un alt concept care desemnează calea pe care un discipol al Budismului poate atinge iluminarea (aşa numita Cărare cu Opt braţe). Ea conţine cele trei Învăţăminte Mari:

1. Prajna  – înţelepciunea care purufică mintea (cu cele două ipostaze – vederea realităţii aşa cum este ea, nu cum pare şi intenţia către renunţare, libertate şi neagresiune)

2. Sila – etica, morala şi anstinenţa de la cele care nu sunt sfinte (cu cele trei ipostaze – exprimarea într-un mod care reflectă adevărul şi este neagresivă, acţiunea non-agresivă, trăirea non-agresivă, de fapt armonia în toate ipostazele vieţii)

3. Samadhi – disciplina mentală pentru scoaterea la iveală a maestrului prin practici contemplative şi meditative ( făcând mereu eforturi pentru îmbunătăţiri, conştiinţa clară a lucrurilor, a realităţii interioare fără ataşamente sau agresiune şi meditaţia sau concentrarea corectă conform primelor 4 jhanas).

Articolul de faţă nu poate fi o prezentare exhaustivă nici a personajului luminos ce a purtat numele de Siddhartha Gautama Buddha şi nici a religiei care a născut printre altele (inclusiv Budismul în toate formele lui) curente ca Zen sau Tantra, sau din al cărei curgere minunată a poposit în forma particulară a Vipassanei. Ceea ce trebuie indicat este puterea cu care se răspândeşte şi care dovedeşte conştiinţa înaltă pe care Buddha a atins-o în timpul vieţii. Ceea ce este iarăşi foarte important de notat este faptul că Budismul e o cale foarte clară către Sinele Divin şi care conţine în lucrările sale indicaţii precise despre tehnici precise şi filozofii de viaţă de aplicat pentru a ajunge în starea de iluminare. Tibetanii au construit de-a lungul secolelor o adevărată lume separată care se roteşte în jurul cunoştinţelor primite de la marele Buddha.

Pentru a încheia într-un mod care să fie apropiat de spiritul pe care marele personaj l-a impus prin simpla prezenţă în fizic, am să notez aici o mică povestioară despre ultima încarnare a lui Gautama Siddhartha în fizic înainte de a deveni Budha. Amintindu-şi vieţile anterioare, Buddha a povestit adepţilor săi cum, în ultima sa viaţă, conştientizând adevărul într-o măsură atât de mare s-a oferit singur de mâncare unor lei pentru ca aceştia să trăiască. Şi nu faptul în sine este elocvent sau foarte important pentru noi sau pentru cine a fost ci înţelegerea profundă (adevărata conştientizare) a faptului că suntem scântei în trecere prin lumea fizică şi să adevărata esenţă a aomului este nemuritoare şi stă în spatele unor trăiri infinit mai puternice decât cele la care avem acces strict cu coprul fizic. Restul este alegere, iar atunci când alegerea este în acelaşi timp dezinteresată şi luată cu inima, mai este doar un pas până la libertatea interioară.Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
VIBRATIILE SI ACORDAREA VIBRATIONALA

Auzim foarte des astăzi termeni precum vibraţie, energie, frecvenţe, rezonanţă, acordare vibraţională – în spiritualitate, domeniul dezvoltării personale, terapii alternative,...

Închide