Indragostire si/sau iubire neconditionata

14

Iubirea generoasă înseamnă să ajuţi acel om să crească şi să prindă aripi, chiar dacă eşti conştient că aripile îl vor ajuta să zboare pe alte ceruri decât pe al tău…

Deşi există cu adevărat oameni care, ajunşi la o anumită maturitate emoţională şi la un anumit nivel spiritual, pot trăi iubirea plenar, mulţi încă nu cred că există aşa ceva, iar unii dintre noi avem sentimentul că iubim necondiţionat. Dar oare e aşa? Unde să fie adevărul?

 

Este evident faptul că fiecare dintre noi a simţit la un moment dat sau altul că se îndrăgosteşte. Deşi capacitatea de a eleva această trăire ne aparţine întru totul, îndrăgostirea nu este neaparat o opţiune. Ea apare şi te ia de multe ori pe nepusă masă. Acum, avem de ales în sensul că putem trăi “nebuneşte” sau “pasional” aceste sentimente sau putem alege să cultivăm trăiri mai înalte, mai curate, mai generoase şi mai profunde.

 

Gelozia pasională, posesivitatea exprimată ca fiind ceva natural, ataşamentele bolnăvicioase, suferinţa şi dramele emoţionale reprezintă ceea ce consideră mulţi oameni a fi normal (Aşa e când te îndrăgosteşti şi nu poate fi altfel).Probabil de aceea se spune că dragostea e o boală şi nu durează decât trei ani. Well, dacă ne uităm mai bine în jur vom vedea că în lipsa dorinţei de a cultiva o iubire liberă, generoasă şi sinceră, peisajul e trist. Şi chiar este. Totuşi, există şi oameni cu adevărat generoşi şi frumoşi în suflet care atunci când iubesc, iubesc cu adevărat, iubesc pentru celălalt. Personal, am avut şi am parte de iubirea unui astfel de om, iar la rândul meu am învăţat să fac diferenţa între ataşament şi iubire şi să cultiv trăiri care sunt şi pentru mine şi pentru celalălt o binecuvântare. Nu mă grăbesc să spun că am trecut toate testele în iubire pentru că mai am în faţă atâtea experienţe de trăit. Pot să spun însă că reuşesc să înalţ şi să trăiesc îndrăgostirea ca pe cea mai frumoasă stare de iubire… pentru că nu mă mai simt legată, ataşată, agăţată emoţional, temătoare, nesigură, nerăbdătoare, pentru că trăiesc această stare prin toţi porii, cu toată fiinţa, cu răbdare, cu zâmbetul în suflet, fără nevoi apăsătoare, cu generozitate şi pace, cu intenţii curate, entuziasm şi căldură. De fapt, e o trăire care mă trăieşte.

 

Acest mod de a înţelege şi de a trăi dragostea au venit după multe experienţe care m-au scos din cercul meu de confort şi m-au pus pe jar. Nedorindu-mi manifestările care apăreau la pachet cu îndrăgostirea, şi având lângă mine pe cineva care mă iubea necondiţionat, am început să caut un alt fel de a trăi îndrăgostirea şi de a iubi. Şi am găsit. Şi nu poate fi pus în cuvinte.

 

Unii spun că adevărata iubire vine cu timpul, prin convieţuire. Sunt de acord. Dar ce numesc mulţi iubire în convieţuire este de fapt obişnuinţa cu celălalt om, ataşamentul, obiceiurile comune şi poate subiectele comune de discuţie. Cumva, ei spun iubire la ceva pasiv, nu la iubirea activă care face mult mai mult pentru celălalt decât să-i asigure confort, bani, locuinţă şi un loc cald unde să vină. În situaţii criză, adevărata iubire se comportă la fel de generos şi sincer ca atunci când totul e bine. Nu pentru că ataşamentul este prea puternic şi nu ai altceva de făcut decât să înghiţi şi să accepţi orice, ci pentru că nu-ţi este teamă că te pierzi dacă vei iubi necondiţionat o altă persoană.

 

Iubirea necondiţionată nu înseamnă, după părerea mea, să treci cu vederea toate toanele şi egoismul celuilalt deşi în interior provoacă în tine tristeţe, nemulţumire şi neînţelegere. Asta înseamnă agăţare emoţională şi ataşament. Eu spun mai degrabă că iubirea adevărată înseamnă să înţelegi şi să simţi prin ce trece celălalt atunci când se manifestă cum se manifestă, să fii pregătit să-i oferi spaţiu dacă are nevoie (să ieşi din peisaj când trebuie) şi să îi respecţi dorinţele. Personal, simt că iubirea e constantă. Dacă azi simţi că iubeşti, mâine că urăşti, mi-e greu să înţeleg de ce s-ar mai numi iubire.

 

Iubirea generoasă nu înseamnă că tu nu-ţi doreşti nimic pentru tine sau pentru voi (aia e indiferenţă, amiciţie sau orice altceva). Iubirea generoasă înseamnă că în sufletul tău îţi doreşti acele lucruri doar dacă şi pentru celălalt sunt o binecuvântare, adică eşti dispus să laşi partenerul să plece fără să-i dăruieşti ce simţeai, dacă el aşa alege. Iubirea generoasă înseamnă să fii alături de celălalt cu blândeţe chiar şi atunci când sufletul lui caută altceva şi nu pe tine. Iubirea generoasă înseamnă să ajuţi acel om să crească şi să prindă aripi, chiar dacă eşti conştient că aripile îl vor ajuta să zboare pe alte ceruri decât pe al tău. Iubirea generoasă înseamnă să te rogi pentru fericirea celuilalt chiar dacă fericirea lui nu e în braţele tale. Da, se poate şi există oameni care iubesc aşa şi sunt printre noi.

 

Vreau să o/ îl fac fericit!  Spunem mulţi când ne îndrăgostim. Da, dar ea/ el îşi doreşte de la mine acest lucru? Are nevoie de iubirea mea ca să fie fericit/ă? Ori vrem dragoste cu sila sub intenţii generoase? Mintea cunoaşte suficiente pretexte să-şi motiveze nevoile egoiste.

 

Dragostea pentru celălalt are răbdare, priveşte cu ochi plini de iubire alesul chiar şi atunci când alegerile lui nu ne privesc sau nu ne includ. Dragostea pentru celălalt îşi doreşte să dăruiască tot ce are mai frumos, mai curat şi mai pur dacă porţile i se deschid. Iar dacă teama a pus stăpânire pe alesul nostru, avem răbdare să-şi topească zidurile cu care s-a împrejmuit, fără să batem cu picioarele în uşă sau să lovim pereţii ca să îi dărâmăm. Nu asediem cetatea dacă el/ ea s-a retras acolo. Ne retragem şi noi. În acest timp, putem să-l susţinem energetic, transmiţându-i constant iubire, lumină, gânduri generoase, căldură şi compasiune. Lucrarea interioară ne priveşte, atât pe noi, cât şi pe parteneri. Este posibil ca iubirea să scoată la suprafaţă răni, dar nu ca să le răscolească, ci ca să le vindece… cu răbdare şi blândeţe. Iar dacă celălalt nu este pregătit să renunţe la ataşamentul faţă de rănile sale, nu putem insista să-l vindecăm. Îi dăm spaţiu…

 

Aş fi spus acum câţiva ani că modul acesta de a iubi e o poveste, un ideal la care nu ajunge nimeni, dar am fost binecuvântată să fiu iubită de un om cu adevărat generos, frumos la suflet, răbdător, matur emoţional şi cald. De la el am învăţat iubirea.

 

Dacă ceea ce căutăm în viaţă este doar confortul sentimental şi material atunci n-are niciun rost să ne batem capul cu adevărata iubire, iubirea pentru celălalt, iubirea care îl ajută să crească pe toate planurile şi în acelaşi timp ne înalţă şi pe noi ca iubiţi. Spun asta pentru că înainte să ajungi la această dragoste, treci prin foc şi simţi că te arzi, că te pierzi. Eşti aruncat din patul tău cald şi pus faţă în faţă cu nişte adevăruri incomode despre tine. Oare câţi dintre noi îşi doresc cu adevărat să se privească în oglindă? Ei bine, doar cu o voinţă puternică şi curaj putem ajunge să înţelegem şi să fim trăiţi de o iubire cu adevărat necondiţionată.Eu nu am dat încă toate testele iubirii generoase, dar simt că sunt pregătită să le trec. Anii încă se desfăşoară în faţa mea cu toată experienţa pe care o pot aduce, dar sufleteşte mă simt echipată. şi cel mai important dintre toate, îmi doresc cu ardoare să contribui în viaţa alesului meu în modul cel mai profund, cel mai generos şi cel mai plin de iubire, nu doar să-i ofer un cămin confortabil şi sigur. Îmi doresc să fiu o binecuvântare pentru el aşa cum eu am fost binecuvântată să fiu iubită de un om cu adevărat frumos.

 

 

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

14 comentarii

  1. Foarte interesant articolul tau si a picat fix cand aveam nevoie de el. Ai mare dreptate in tot ceea ce ai scris..dar am o intrebare. Cum stim care e acea iubire..cu adevarat iubire? eu una am o rel de 2 ani, el este un om extraordinar, dar de ceva vreme nu il mai vad potrivit pt mine, ma sufoca, se copilareste si se agata de mine ca de o mama, iar eu nu vreau asa ceva… simt ca am nevoie de un alt fel de om, desi constiinta imi spune ca el ar fi perfect pentru o familie etc. ce e gresit cu mine? asa cum ai zis si tu, el ofera acel tip de iubire neconditionata, insa eu simt ca ma sufoca….

  2. Da, asa este, cat se poate de adevarat si frumos.Pentru mine, iubirea neconditionata a venit ca o necesitate, atunci cand am realizat ca asa zisa ” iubire” nu este decat o hipnoza care tine putin, este doar atasament si nimic mai mult.Dar nu este usor; si eu sunt pe calea iubirii neconditionate si pot sa spun ca este o cale grea pentru ca am de muncit mult cu mine; este o cale de autocunoastere si dezvoltare personala, este calea care-ti arata in permanenta cine esti tu cu adevarat, ce crezi ca esti si ce esti defapt;am constientizat ca intr-o relatie nu este vorba despre celalalt ci despre tine.Dar cu toate greutatile sunt hotarata sa merg pana la capat, deoarece este o ocazie extraordinara de a deveni cu adevarat OM DIVIN.

  3. Belle, o iubire libera nu sufoca niciodata, chiar daca nu e impartasita… genul de dragoste care sufoca, dupa parerea mea, are la baza atasamente foarte puternice si frica de a da drumul (acea agatare despre care vorbeam si care poate parea iubire neconditionata). Altfel, de ce ai resimti acea iubire ca pe o sufocare? Probabil si faptul ca sufletul tau nu mai este la el contribuie la acest sentiment. Personal, am trecut prin situatia in care desi, rational vorbind, cel de langa mine avea toate calitatile potrivite, eu nu-l puteam simti potrivit. Am renuntat. Tu esti singura care poate lua o decizie benefica pentru tine… Iti doresc claritate si liniste in minte:)

  4. Cristina, bravo pentru hotararea luata! Intr-adevar, e mult de lucru cu noi insine, cu fricile, intrebarile, indoielile, prejudecatile, limitele si impresiile noastre. Si chiar si dupa o „curatenie” buna vor mai ramane imperfectiuni, pentru ca suntem oameni. Important este sa dam tot ce-i mai bun din noi…

  5. Da ai dreptate ar fii ideal daca ai gasii persoana matura emotional. Ii acorzi libertate si aflii ca mai are 5 pe linga tine, vrei sa te retragi si sa-l lasi si mai liber si se agata de tine. Simti ca esti intr-un carusel si nu mai ai nici o scapare si te abandonezi nu mai conteaza nimic,. Astepti sa treaca timpul si sa se rezolve ceva, te faci ca nu vezi, iar cind vezi, dovezile le traduci in nebunie. Viata ta la un moment dat e un cosmar. Tii totul in tine pentru-ca nu mai necajesti pe nimeni cu probleme ta. Te aplatizezi emotional si devii o masca.

  6. Din fericire, exista si persoane mai responsabile si mature emotional. Din experienta mea personala, se adevereste ca atragem spre noi ceea ce ne corespunde din punct de vedere energetic si al nivelului de maturitate emotionala. Iar daca la un moment dat, simtim ca daruim mai mult decat primim, poate asta e si scopul, sa invatam sa daruim neconditionat, ca o lectie personala. Dar nu spune nimeni ca suntem obligati sa invatam aceasta lectie la nesfarsit. Avem posibilitatea sa alegem – decat sa te degradezi emotional si sa devii o masca mai bine alegi solitudinea, pana intra in viata ta cineva special si potrivit pentru tine :) Cu drag…

  7. Articolul tău este foarte frumos! M-a ajutat foarte mult, chiar în acest moment când am nevoie de aşa ceva! Îţi mulţumesc foarte mult pentru că l-ai creat!

  8. „Iubirea necondiţionată nu înseamnă, după părerea mea, să treci cu vederea toate toanele şi egoismul celuilalt deşi în interior provoacă în tine tristeţe, nemulţumire şi neînţelegere.” – amesteci putin lucrurile, cind acele lucruri provoaca in tine ce spui, atunci nu esti pe frecventa iubirii. Sint mai multe de spus, de inteles si mai ales constientizat. Majoritatea lucrurilor din articol sint corecte si ca dovada de folos pentru altii.

  9. Da, probabil atunci cand simtim tristete sau confuzie vis-a-vis de comportamentul celuilalt e o deconectare de la frecventa Iubirii despre care vorbiti Dumneavoastra. Ne raportam totusi la iubirea in forma ei cea mai generoasa de care este capabil un OM, nu un Iisus, si de aceea, chiar si cel care iubeste generos, frumos, poate avea momente de slabiciune. Diferenta o face cred faptul ca le constientizeaza si modul in care le gestioneaza. Parerea mea: in timp ce este posibila conectarea la frecventa Iubirii, actioneaza in interiorul nostru si programe mai vechi, inradacinate in subconstient, din copilarie sau chiar de mai inainte.
    Multumesc pentru ganduri!

  10. Mi-a placut raspunsul tau Anca adresat lui Lucian, pentru ca in practica si nu in carti, oricat de generos ai fi si ai iubi la o frecventa inalta, daca cel pe care il iubesti se intampla sa nu fie pe acelasi palier cu tine si are un comportament uneori care te intristeaza, nu ai cum sa mentii iubirea la acea frecventa inalta non-stop si e normal sa simti tristete si usoara amaraciune.Suntem oameni si nu traim in vreo taiga sau munti in sihastrie sa nu ne perturbe nimeni starea de beatitudine. Acesta e si motivul pt care sihastrii, samanii, calugarii se retrag, nu au cum sa mentina mult timp o vibratie inalta printre oameni. Fiind legat energetic de cel pe care-l iubesti nu ai cum sa ramai total necontaminat de starile lui.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Cerul noptii

Inaugurăm o nouă rubrică azi, o rubrică în care vom aşterne ceea ce ochiul celor sensibili vede şi împarte cu...

Închide