Floriile, trimful vieţii asupra morţii

0

În fiecare an, în ultima duminica dinaintea Paştelui, creştinii ortodocşi sărbătoresc Floriile. Este Ziua în care Isus a intrat în Ierusalim şi unica dată în care a fost primit şi „s-a lăsat primit” ca un rege.

 

Sărbătoarea Floriilor este una de bucurie pentru întreaga creştinătate, însă este şi începutul a şapte zile triste ce compun săptămâna patimilor. Duminica aceasta este una din cele 12 sărbători împărăteşti din cursului anului bisericesc şi a fost menţionată pentru prima dată în secolul al IV-lea. La început, Sărbătoarea Floriilor a fost ţinută numai de către comunitatea creştină din Ierusalim. Mai apoi, prin secolul al V-lea a ajuns să fie celebrată atât în Egipt, cât şi în Siria, Asia Mică şi Constantinopol unde însuşi împăratul participa la procesiunea solemnă, iar credincioşii purtau ramuri de finic şi liliac. Deja prin secolul al VII-lea, sărbătoarea a cuprins întreg Occidentul, fiind menţionată de către Isidor de Sevilia. Tot în această perioadă, a început şi sfinţirea ramurilor de finic şi măslin ce erau aduse de către credincioşi la biserică.   

 

Ce simbolizează Floriile?

Însemnătatea sărbătorii  a fost în strânsă legătură şi cu minunea învierii lui Lazăr, minune pe care Isus a făcut-o în sâmbăta care precede Duminica de Florii. În semn de răsplată şi admiraţie pentru înviere, mulţimea l-a primit primit pe Hristos cu flori la porţile cetăţii lui Iersusalim. Bucuria este cu atât mai mare cu cât, minunea învierii lui Lazăr anunţă, de fapt, o si mai mare minune, aceea a învierii lui Isus Hristos şi a biruinţei vieţii asupra morţii.  Venirea lui Isus cu o săptămână înainte de patimile sale şi de Învierea sa din morţi au fost profeţite cu mai bine de patru sute de ani înainte, de sfântul proroc Zaharia: „Bucură-te  fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei”.Intrarea în Ierusalim este relatată şi de către cei patru evanghelişti Ioan, Luca, Matei şi Marcu în care descriu şi faptul că cei 12 apostoli şi-au pus hainele pe asin pentru ca Isus să stea pe ele. Gestul a fost interpretat de către Sfinţii părinţi ca fiind unul de înnoire, de un nou început, dar şi de învăţătură pentru toate neamurile existente pe pământ. Astfel, odată cu Învierea lui Isus, lumea va începe o altă viaţă, vor îmbrăca haine noi şi vor asculta învăţăturile pe care Isus ni le-a transmis prin cei 12 apostoli. Totodată, ziua de Florii reprezintă şi începutul unei săptămâni grele, de post şi rugăciune dar şi de mare tristeţe pentru credincioşii din întreaga lume. Ea precede săptămâna Patimilor, săptămână în care Isus se va sacrifica pentru noi, pentru păcatele noastre. Este o perioadă de doliu, la finalul căreia, omenirea se va putea bucura de o nouă şansă, iar viaţa ne va fi dăruită iarăşi de către Creatorul nostru.

rugaciune1 

Tradiţii şi superstiţii la români

Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, pe care le mai păstrăm şi astăzi.

 În această zi, oamenii merg la biserică cu ramuri de salcie, refăcând astfel intrarea Domnului în Ierusalim. Acestea sunt sfinţite de către preoţi şi luate acasă de către credincioşi pentru a le pune pe icoane. În unele părţi ale ţării, credincioşii împodobesc stupii albinelor cu aceste ramuri, pentru ca vietăţile să se bucure de binecuvântarea divină, de renaştere, de viaţă, de trăinicie. În alte sate, tradiţia spune că e bine să le pui printre crengile pomilor fructiferi, pentru ca aceştia să rodească. Prin alte părţi însă, crenguţele erau aruncate în curte atunci când începea să bată grindina, iar în anumite zone, copiii erau “altoiţi” cu ramurile pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi. De asemenea, ramura de salcie era folosită şi în scopuri terapeutice de către bătrânii satului. Ei înghiţeau mugurii pentru a-I feri de boli. În orice caz, tradiţia spune că este bine să se păstreze ramurile de la un an la altul, fără a fi aruncate.

 

Alte credințe populare

Pe lângă toate aceste tradiţii, mai există şi altele obiceiuri legate de măritatul fetelor. De exemplu, tot în această zi, se obişnuieşte să se facă preziceri de măritat. În zona Banatului şi a Transilvaniei, fetele nemăritate obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr. Cele două obiecte vor fi folosite pentru a face farmece pentru noroc şi dragoste. De asemenea, la miezul nopţii se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit. Atenţie, însă, pentru că o altă vorbă din popor spune că cei care se vor spăla pe cap în această zi, fără ca apa să fie sfinţită, riscă să albească sau să rămână fără păr.

 

Şi pentru că de Duminica Floriilor este dezlegare la peşte, o altă superstiţie spune că cei care vor mânca în această zi numai peşte  se vor lecui de toate bolile. Pe lângă însemnătatea ei religioasă, Duminica Floriilor mai are şi una pământească, fiind sărbătoriţi toţi cei care poartă nume de flori.

Licenţa Creative Commons
„Floriile, trimful vieţii asupra morţii” de noulpamant.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Crezul, drumul spre mântuire

  Pentru că ne aflăm în postul Paştelui, creştinii ortodocşi de pretutindeni sunt îndemnaţi de către mai marii Bisericii să-şi...

Închide