Crezul, drumul spre mântuire

0

 

Pentru că ne aflăm în postul Paştelui, creştinii ortodocşi de pretutindeni sunt îndemnaţi de către mai marii Bisericii să-şi îndrepte atenţia către ruga principală, către mărturisirea firească a iubirii pentru Dumnezeu şi anume Crezul.

 

Rostit la fiecare slujbă şi, probabil, omniprezent în gândurile noastre, Crezul este rugăciunea fundamentală a credinţei. Totuşi, câţi dintre noi am stat să analizăm însemnătatea cuvintelor spuse în această rugăciune atât de importantă pentru noi? Ei bine, după o analiză amănunţită asupra rugii, îţi poţi da seama cu uşurinţă că, mărturisirea poate fi definită ca fiind cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care omenirea i-o face lui Dumnezeu. Iar în această perioadă a Postului mare, Crezul devine cu atât mai special, cu cât el reprezintă sinteza unei istorii a iubirii, o religie a iubirii şi o credinţă a iubirii. Acest fapt este aprofundat de către Părintele  Daniel Benga în cartea “Cred, mărturisesc şi aştept viaţa veşnică”.

 

De unde a apărut Crezul

bibliaŞi totuşi, pentru o înţelegere mai bună a rugăciunii, e important să ştim şi de unde a apărut acest simbol şi cum a luat fiinţă. Mărturisirile de credinţă au apărut încă din primul secol creştin, ca răspuns la necesităţile concrete ale Bisericii. Cea mai veche mărturisire de credinţă este Simbolul Apostolic, care se spune că ar fi fost alcătuit chiar de către cei 12 apostoli, rugăciunea însăşi având 12 articole. Această mărturisire a credinţei noastre a fost formulată oficial de către sfinţii părinţi ai Bisericii, în primele două sinoade ecumenice. Acestea au  avut loc la Nicaea (în anul 325) şi Constantinopol (în anul 381), şi au avut ca menire respingerea învăţăturilor greşite predicate de cei care nu acceptau credinţa în Sfânta Treime.

 

La primul Sinod Ecumenic au fost alcătuite primele şapte articole şi o parte din articolul opt. Articolele au fost elaborate de către  318 episcopi, Sfinţi Părinţi inspiraţi de Dumnezeu ce s-au adunat la Niceea de pe întreg pământul. Este pentru prima dată în istoria Bisericii, când s-a putut ţine un sinod ecumenic, cu participare universală. Aceasta deoarece pe parcursul secolelor persecuţiile împăraţilor romani păgâni au determinat Biserica să aibă o existenţă ascunsă. Scopul Sinodului a fost să se formuleze o expunere concisă care să definească adevărurile şi convingerile fundamentale ale Credinţei Creştine Ortodoxe.

 

La Constantinopol, după 50 de ani, s-au alcătuit următoarele patru articole. Acestea au fost elaborate de 150 Sfinţi Părinţi adunaţi la Al doilea Sinod ecumenic ţinut în anul 381. Sinodul a avut ca scop completarea Simbolului Credinţei, dar şi pentru  a contracara diferitele erezii ce ameninţau să submineze adevărurile eterne ale creştinătăţii ortodoxe.

 

Semnificaţiile Crezului

Cuvântul Crez îşi are originea din latinescul Credo, care înseamnă a crede. Aşadar, toată rugăciunea se învârte în jurul acestui cuvânt, Eu Cred: “Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

 

Aşadar, primul articol începe seria declaraţiilor de încredere şi de iubire pentru Singurul Dumnezeu pe care-l avem. În vremurile în care a fost conceput Crezul, cele mai multe religii erau politeiste şi credeau în zei. De aceea, afirmaţia că există un singur Dumnezeu avea o mare însemnătate. Regula poate fi aplicată la fel de bine şi pentru zilele în care trăim şi în care suntem tentaţi să ne închinăm şi altor lucruri  şi necesităţi pământeşti. E important să credem în El şi în cuvântul Lui cu tot sufletul pentru a putea pătrunde în Împărăţia Cerului. Credinţa şi pocăinţa sunt îndemnele cele mai importante pe care trebuie să le urmăm pentru a dobândi viaţă veşnică.

 

Tot în această rugăciune, îl descoperim de Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Deşi sunt trei persoane, nu sunt trei Dumnezei, ci unul singur, iar această taină a fost proclamată în Liturghie.

rugaciune 

Părinte atotiubitor

Un element absolut fascinant în această rugăciune, este faptul că Dumnezeu nu este descris ca un stăpân, ca o autoritate, ci El este văzut ca un părinte, un tată iubitor, plin de grijă pentru copiii săi. Iubirea Lui este cu atât mai mare pentru noi, cu cât L-a trimis pe Pământ, pe însuşi fiul Lui, Isus Hristos să ne mântuiască de cele rele. De asemenea, odată ce Îl numim Tatăl nostru, suntem obligaţi să ne considerăm fraţi şi să ne acceptăm şi să ne iubim unii pe alţii, prieteni sau duşmani ca fii ai aceluiaşi tată. Iată de ce iubirea pe care suntem “obligaţi” să o nutrim atât pentru apropiaţi, cât şi pentru vrăjmaşi, face din creştinism o putere greu de egalat. În nicio altă credinţă nu se mai întâlneşte acest îndemn de a ne iubii, înclisiv duşmanii.

 

Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute”, este expresia prin care mărturisim faptul că Îl considerăm pe El, unicul Creator al lumii, iar Universul văzut şi nevăzut este creat de Dumnezeu prin iubire, înţelepciune şi putere. Astfel, recunoaştem că El este singura putere care ne-a trimis pe acest Pământ şi, mai mult decât atât, nu încercăm să mai căutăm alte răspunsuri la formarea Cerului şi a Pământului.

 

Această fascinantă rugăciune, simbol al iubirii şi al credinţei, este cea mai sinceră dovadă pe care creştinii o arată faţă de Divinitate. Este recunoştinţa pe care oamenii o au faţă de tot ceea ce primi de la Dumnezeu.

Licenţa Creative Commons
Această operă creată de noulpamant.ro este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional Creative Commons.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Pelerinaj: Mexicul ca Maestru al Trecerilor. Piramide-temple, Cenote, Maestrii-Delfini: 1-12 noiembrie 2014

Cel dintai acordaj al mayasilor pe aripile contemplatiei va fi la Tulum acolo unde Templele si mai ales povestea lor...

Închide