Ceva ce căutătorii spirituali ar trebui să citească

0

În starea de conștiință prezentă, individuală, ne identificăm cu gândurile și emoțiile care apar în mintea noastră, și în acest fel credem că suntem o persoană separată, iluzorie, un Ego. Mulți dintre noi nu suntem satisfăcuți cu ceea ce suntem și ne-am dori să avem o istorie personală mai bună și mai frumoasă. De aceea creăm o imagine mentală a dezvoltării noastre personale dorite și a modurilor în care să facem munca minții noastre mai eficientă.

Pentru a materializa imaginea mentală pe care noi am creat-o, ne îmbarcăm într-un joc prostesc, încercând să ne aducem mintea sub propriul control și să fim maestrul dezvoltării noastre personale. Deoarce nu cunoaștem natura minții, această călătorie este destinată din start să eșueze.

Jocul este prostesc, pentru că de fapt, jumătate din minte încearcă să aducă celaltă jumătate sub control. Mintea noastră, în sinea ei, vede imaginea mentală a dezvoltării noastre personale ca fiind una extrem de bună. În același timp, această jumătate a minții vede cealaltă jumătate a minții, cea pe care vrem să o schimbăm, ca fiind rea. Imaginile mentale se luptă una cu celaltă, folosind armele percepției selective și a fabricării poveștilor. Lupta continuă, cu puțin ”noroc”, întreaga viață. Câteodată credem că facem niște pași și ne îmbunătățim, ca după câteva săptămâni, luni sau ani, să picăm din nou în abisul disperării.

Mulți dintre noi joacă acest joc stupid întrega viață, pentru că nu suntem capabili să recunoaștem simplul fapt că mintea nu poate să se depășească pe ea însăși. Am putea, poate, cu cel mai mare efort, să suprimăm ceea ce credem că este rău în noi. Aceasta este, totuși, doar o victorie virtuală, conducând la un calm virtual și la dezvoltare personală, pentru că atunci când puterea noastră descrește, forțele suprimate ies din nou la suprafață, distrugând toate rezultatele temporale pe care le-am atins înainte, spălând toate rezultatele dezvoltării noastre personale.

În ziua de azi, totuși, din ce în ce mai mulți dintre noi începem să realizăm și să experimentăm că suntem mai mult decât mintea n0astră, decât gândurile și emoțiile noastre și decât istoria personală pe care gândurile și emoțiile noastre o construiesc. Atenția noastră nu mai este complet angajată în construirea și povestirea istorie personale și în identificarea cu această poveste personală, devenind din ce în ce mai sensibili la o dimensiune mai profundă a vieții noastre. Începem de asemenea să observăm spațiile dintre gânduri și începem să ne îndreptăm către aceste porți ce conduc dincolo de minte.

În aceste spații dintre gânduri, mintea nu există, nu este acolo – pur și simplu dispare. Ceea ce rămâne este Conștiința care observă vigilent. Dacă reușim să ne înrădăcinăm în Conștiința vigilentă, recunoaștem că această observare alertă este tolerantă la adresa minții și la operațiunile ei. Vom vedea că nu este nimic în neregulă cu gândurile, nimic în neregulă cu operațiunile minții. Nu este nevoie să ne luptăm cu mintea, pentru că acum este un inamic, ci doar un instrument care, fără control, are tendința de afuncționa haotic. Această atitudine tolerantă, vigilentă față de funționarea minții ne oferă posibilitatea de a ne opri gândirea fără efort. Odată ce gândirea a fost suspendată, fluxul continuu de gândurui se oprește, mintea în sine dispare și nu mai funcționează.

Acum nu ne vom căuta propria identitate în identificarea cu mintea, deoarece ne-am găsit centrul real, sinele nostru real, Conștiința noastră alertă ce observă. Vom fi conștienți de faptul că gândurile și că mintea nu au dispărut cu adevărat, ele încă sunt acolo, doar că sunt într-o stare de adormire. Atitudinea noastră vis-a-vis de gânduri și minte se va schimba complet în acel moment. Gândim când este necesar și atunci când nu avem nevoie dem inte, o punem deoparte. Mintea nu ne mai domină viața, nu este nimic mai mult decât un instrument obedient pe care îl putem folosi după bunul plac.

Acest lucru se întâmplă atunci când realizăm ce instrument minunat este mintea  și că acum o putem folosi pentru scopul ei original. Iar scopul minții este acela de a servi ca și conexiune, pentru a ne conecta la lume și la ceilalți. Prin minte, folosită cu Conștiința vigilentă, energiile creatoare sunt eliberate în lume, conducând la o minunată armonie.

Adevărul este că noi suntem materializarea Vieții, ne naștem în această lume ca rezultat al unui miracol, iar mai târziu ne pierdem printre multitudinea de învățături și dogme. După ce ne-am identificat cu credințele și convingerile noastre, uităm cine suntem cu adevărat, cine este persoana care s-a născut în această lume ca să experimenteze existența și să se familiarizeze cu toate învățăturile.

Un semn al trezirii apare atunci când realizăm că suntem în starea în care identificarea noastră cu Egoul este extrem de slabă, de șubredă, și că există mistere semnificative dincolo de existența noastră. Numai conștiența momentului prezent poate opri iluzia interpretării propriului sine și poate ridica nivelul de conștiință al persoanei la un nivel mai înalt, spiritual.

sursa: Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Misiunea sufletului și cele 7 raze ale Divinității

A înțelege misiunea sufletului este esențial pentru o viață fericită și împlinită. Se pare că toți avem o înclinație spre...

Închide