CALAUZA

0

undeva, în constanţa existenţei umane ori în schimbătoarele valuri care îţi udă picioarele, aducând sub valul de scoici şi suflul unei re-începeri, găseşti elementele constitutive ale sinelui. găseşti înţelesul lucrurilor aparent de neînţeles, poţi desena lumea dintr-o singură mişcare de penel sau găsi cuvântul care oglindeşte cel mai bine realitatea. în lumea interioară vei găsi întotdeauna CĂLĂUZA. lumina care dezvăluie poteca pe care mergi, înţelesul atâtor simboluri care sunt traduceri ale interiorului. linia care delimitează conştienţa de conştiinţă este, dacă e trasată imagistic, o spirală. pe cele două părţi ale dezvoltării ei pe înălţime (pentru că e un arc adn-ic-arn-ic ce urcă spre înalt) te găseşti tu ca fiinţă aflată în ceea ce numeşti viaţă. pe ambele părţi eşti tu, fiecare referindu-se la cele două calote de materie cenuşie pe care le ai drept antenă. totul merge de sus până jos în linii paralele, dezvoltate fractalic (poate de aceea şi atât de greu să găseşti similitudini între desenele complexe mari şi cele mici) călăuză fiindu-ţi sufletul şi spiritul şi tot ceea ce înseamnă radiaţia spirituală. desfăcute în fizic în dualitatea undă – particulă. ceea ce senzorial se defineşte ca fiind aşa numitul „event horizon” nu e este altceva decât această limită între conştient şi conştiinţă. între visare şi fiinţare. mereu cu 2 laturi pentru a dezveli aspectul complet al vieţii.

http://img.fotocommunity.com/images/Landscape/Mountains/Life-CloudsLight-Hope-a25384606.jpg

 

pentru a putea defini această linie trebuie să ai câteva cunoştinţe despre lumea în care trăieşti, despre modul de reprezentare al realităţii de către organele de simţ şi de traducerile raţiunii, câteva informaţii pe care trebuie să le asimilezi şi să le transformi în adevăruri, în datele cunoscute ale problemei. mai trebuie să ai chemare către spiritualitate, în sensul în care nu neapărat să mergi pe calea unui maestru, dar să înţelegi că toată viaţa asta este, chiar şi cel mai neînsemnat colţ al realităţii e iubire dezvăluită. că simţurile tale îţi arată lumina infinită a divinităţii împletită la vibraţia la care acestea o pot remarca. şi că privind-o, mirosind-o, pipăind-o, materia se lasă iubită, devine fiinţare. simplul gest reflex vegetativ de a respira, care finalmente ad literam şi simbolic, reprezintă viaţă pentru un om, e în sine un complex minunat care ne leagă de TOT. e pulsul vieţii tradus din ceruri spre materialitatea lumii. la fel cum aparatele electronice au nevoie de o sursă de alimentare, identic respiraţia este pentru toate structurile omului (corp, suflet, spirit) mişcarea necesară şi suficientă aducerii acelor energii fără de care experienţa fizică este imposibilă. şi cu cât urci mai sus în stările vibraţionale ai să găseşti răspunsuri mai elevate pentru fiecare gest sau experienţă pe care o întâlneşti. autotrofii au descoperit că se poate trăi fără hrană. pământul cu toate formele lui de manifestare fizică şi su semnătura lui unică, energetic, poate fii substituit cu o energie mai înaltă, cea a luminii. următorul prag, apa, poate fi şi ea exclusă, mai greu ce-i drept, pentru că e purtătoare a mai multor elemente constituente ale fizicului şi mişcarea continuă a acesteia necesită un efort profund pentru compensare, dar nu e imposibil.

aerul, încă, nu a putut fi substituit. respiraţia e încă la baza ecuaţiei menţinerii structurilor fizice intcate şi a continuităţii acestei radiaţii de lumină care înseamnă coborârea spiritului în materie.

http://www.artofjkelly.com/wp-content/uploads/2011/03/beacons.jpg

 

nu înseamnă că trebuie să excluzi alimentele, când va veni timpul, alimentaţia se schimbă natural, ca toate cele. e în firescul lumii. e în motorul dinamic ce modelează experienţa şi devine algoritm pentru sustenaţia vieţii. pentru fiinţare şi experimentare. şi la nivel senzorial fizic dar şi experimental al conştiinţei. nu trebuie să devii ceva ce nu eşti, să ştii că frecvenţa spiritului tău e călăuză către tine. să poţi să deosebeşti echilibrul de mişcarea helicoidală către echilibru. pentru că de cele mai multe ori suntem în mişcare către starea de echilibru, suntem de fiecare dată ca într-un maelstrom de lumină al cărui fund e starea de echilibru. şi de multe ori, după conştientizarea acestei mişcări apare natural o tendinţă de a te lăsa liber în această mişcare circulară pentru că ai înţeles că oricum acolo vei ajunge, că, natural, aceea e tendinţa către care sufletul tău tinde şi îţi oferă toate datele necesare a înţelege acest lucru. dă-ţi voie să nu mai lupţi, să fii pur şi simplu, conştient şi să vezi lumina ce te ghidează. să fii dirijorul proprie orchestre interioare. caută să excluzi în căutarea ta elementele care ţin de material şi ai să începi să percepi adevăratele valori, acelea care, odată găsite şi „folosite” te pot face cu adevărat fericit.

http://2.bp.blogspot.com/_8huVGPvq0hc/S8qMi_dyAQI/AAAAAAAAAHg/1rNVQSOHlrg/s1600/3126768063_34f4a44dc9.jpg

 

există o mică diferenţă între acumularea pe care o faci citind, mergând la cursuri, fiind învăţat chiar de către maeştrii şi conştiinţa ta. aceasta se deschide numai dacă îţi dai voie, numai dacă laşi tot ceea ce însemnă negativitate, dar nu forţat ci pentru că ştii că aşa e normal, uman, spiritual şi transformă existenţa ta în ceea ce ea poate în fiecare secundă să fie: O MINUNE!

devino călăuză pentru tine şi vei putea fi ghid pentru ceilalţi în a-şi găsi călăuza. lasă cuvintele deoparte şi înţelege odată pentru totdeauna ce eşti şi ce ai venit aici să faci. întrepătruns între pliurile sufletului sunt trăirile tale care te vor conduce către emoţia spiritului. între gândurile tale sunt scânteile pranice ale esenţei tale ce îţi vor dezvălui mesajele şi adevărul. în tine este un infinit şi infinitul eşti tu. nu există în afară decât ca şi proiecţie mentală şi înăuntru e numai în sincronicitate cu TOT. picături de ploaie pe un portativ celest.

vă mulţumesc oameni!

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Visul Tanimei – poarta a doua

APA A doua poartă. Mişcarea eternă. Este oglindirea cea mai minunată a cerurilor eterne, a conştiinţei luminii, bucuria fără seamăn...

Închide