O invatatura din Buddhism care va spune mai multe despre voi decat orice altceva

0

Non-Sine

In Buddhism, una dintre cele „Trei Caracteristici” este Non-Sinele (celelalte doua sunt Impermanenta si Suferinta, care sunt strans asociate cu acesta). El se refera la iluzia realitatii de a avea un sine permanent si separat in acelasi timp.

Se poate spune ca exista un „Eu” sau „mine” permanent, care este o entitate separata ce poate fi descoperita. Presupunerea evidenta ca noi suntem corpurile noastre suna bine pana cand ne uitam la ele si spunem „acesta este corpul meu”, ceea ce implica in acel moment ca acel cineva care observa corpul, nu este corpul. Observatorul si obiectul observat; dualitatea neaga corpul nostru ca fiind cine suntem noi cu adevarat. Aceasta idee se regaseste si in starea de impermanenta si la nivelul senzatiilor, unde acesta este „facut” din energie care vibreaza la aceiasi frecventa cu realitatea.

Poate ca gandurile sunt „Eu”-ul. Ele par a fi mai degraba adevaratul „Eu” decat pare a fi corpul. Insa gandurile vin si pleaca si se schimba constant, iar majoritatea dintre ele nici nu sunt sub controlul nostru. Ele de asemenea, nu sunt ceva solid incat sa presupunem ca ar fi „Eu”-ul. Egoul este un proces de identificare cu realitatea (fenomenele fizice si mentale), nu un lucru in sine; este ca un obicei prost. Nefiind un lucru, nu poate fi distrus dupa cum spun unii, insa intelegand experienta noastra pura, mintea noastra, procesul identificarii se poate opri.

Non-Sinele este deseori numit „observatorul” sau „cel care priveste”, care observa toate aceste fenomene. In mod ciudat, nici observatorul nu poate fi gasit, pentru ca se intampla cateodata sa fie ochii nostri si alteori nu; cateodata sunt imagini din capul nostru; cateodata pare sa fie corpul nostru, iar alta data sa observe corpul. Pare ciudat ca acest observator care percepe toate acestea, care pare separat de realitate si care pare sa ne controleze pe „noi” se schimba constant si este complet indefinibil.

Unul dintre indiciile cele mai importante pentru rezolvarea acestui mister este acela ca, daca noi observam ceva, acel ceva nu suntem noi. Realitatea este facuta in intregime din senzatii si a incepe sa dezvaluim acest mister inseamna sa ne trezim. Realitatea cu un simt al unui observator separat este o iluzie. Deci cine sau ce este ceea ce se trezeste?

Ce se trezeste?

Pe scurt, este tot acest caracter efemer cel care se trezeste! Iata o explicatie, insa tineti cont de faptul ca aceasta este o incercare de a pune in cuvinte ceva destul de complicat.

Invataturile legate de Non-Sine vorbesc impotriva senzatiei ca exista un observator separat si despre faptul ca acest observator este de fapt „Eu”-ul care ne controleaza, observand realitatea sau este subiectul necazurilor acestei lumi. Aceste invataturi opresc procesul mental de creare a realitatii unui sine separat de senzatiile care sunt inerente non-duale si in mod absolut trecatoare.

Exista fenomene fizice (tot ceea ce percepem cu simturile noastre) si mentale (ganduri, sentimente, emotii). Acestea sunt doar fenomene, iar toate fenomenele nu sunt un sine permanent, separat, ele fiind complet impermanente si in mod intim interdependente. Aceste fenomene se nasc si dispar pe masura ce noi ne aventuram prin realitate, de exemplu sunetul unui cantec de pasare apare in realitate si apoi dispare.

Exista de asemenea constienta acestor fenomene, insa constienta nu este un lucru si nici nu este localizata intr-un loc anume, deci chiar si a spune „exista constienta” este deja o problema majora, pentru ca ea implica separare si existenta acesteia undeva unde nimic nu poate fi gasit. Constienta este permanenta si neschimbatoare si se spune ca toate lucrurile se nasc din ea, reintorcandu-se tot in ea. Ea poate fi numita Dumnezeu, Nirvana, Tao, Allah, momentul prezent, natura Buddhica sau doar constienta.

In timp ce fenomenele sunt in desfasurare, de la inceperea lor pana la terminarea lor, exista constienta acestora. De aceea, constienta nu este aceste fenomene, pentru ca nu este un lucru si nici nu este separata de aceste obiecte, pentru ca altfel nu ar putea exista o experienta a acestora.

Sinele-Adevarat

Invataturile legate de Sinele-Adevarat puncteaza faptul ca noi suntem de fapt toate aceste fenomene, decat sa spuna ca fenomenele sunt doar observate. De vreme ce fenomenele sunt observate, ele nu pot fi in nicun caz observatorul. De aceea, observatorul, care este constienta, nu poate fi in nicun caz un fenomen si nici nu poate fi localizat, in concluzie el nu exista. Dualitatea implica ceva care este de ambele parti: un observator si un obiect observat. Totusi, nu exista un observator fenomenal, asadar dualitatea nu se sustine la o observare atenta. Atunci cand iluzia dualitatii se prabuseste permanent in Trezire, in experienta directa, tot ceea ce ramane sunt aceste fenomene, care sunt Sinele Adevarat.

Exista un poem buddhist extraordinar, scris de catre Kalu Rinpoche, care insumeaza toate cele de mai sus:

Traim in iluzie si in aparenta separare a lucrurilor.

Exista o realitate, noi suntem acea realitate.

Atunci cand intelegi asta, vei vedea ca „tu” nu esti nimic.

Si, fiind nimic, esti tot.

sursa:

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
coperta articol
Suferința din dragoste are leac

”Tulburare emoțională afectivă care apare atunci când sentimentele nu sunt împărtășite sau atunci când o relație este în impas ori...

Închide