Învățătura Dzogchen

0

Practica  Dzogchen și Samaya

Longchenpa, marele maestru Dzogchen din Tibet, cânta într-un cântec din secolul 14:

Pentru că lucrurile sunt perfecte așa cum sunt,

mult dincolo de bine și rău, acceptare și respingere,

ai putea doar să pufnești în râs.

Din acest motiv, învățătura tradițională Dzogchen vorbește despre Doisprezece Mari Râsuri ale Primordialilor Budha: există o sumedenie de lucruri de care să râzi!

În Dzogchen se pune foarte mult accentul pe naturalețe și spontaneitate, autenticitate, deschidere, bucurie și ușurătate. Aceste calități implică un soi de frivolitate, o senzație de absurditate cosmică a lucrurilor, care infuzează învățăturile și practica Dzogchen cu un optimism delicios. De aceea este numit în tibetană Perfețiunea Măreață Luminoasă Implicită sau Dzogchen rapid și comfortabil și instrucțiuni esențiale.

Dzogchenul în sine este mereu explicat prin Cele Trei Puncte de Vedere Vitale (perspectiva), Meditație (practica) și Acțiune (mediul). Perspectiva înseamnă să vezi lucrurile așa cum sunt, în toată puritatea și perfecțiunea lor. Meditația este numită non-meditație, pentru că se pune accentul mai mult pe ființare decât pe a face – ”stai în Perspectivă” în termenii învățăturii. Dacă ai avut un glimpse (a vedea pentru o clipă) legat cum sunt lucrurile, o natură perfectă și completă, atunci le putem lăsa să fie așa cum sunt, fără să respingem sau să înlăturăm, și fără să ne implicăm în atașament-dorință și aversiune-agresiune. Meditația Dzogchen, simplă și subtilă, de a te obișnui cu Perspectiva se numește non-meditație – cu alte cuvinte, nu atât de mult a face ci a fi. Câteodată, în meditație, ne implicăm în multe ”a face”; aici, meditația are mai mult de-a face cu ”a fi”. Și apoi, în mod natural, de aici se evoluează în mod natural în Acțiune – nu o acțiune pre-meditată, karmică, compulsivă ci o acțiune a lui Buddha pro-activă, spontană, potrivită nevoilor și circumstanțelor. Comportamentul în viață devine nu o activitate din obișnuință, condiționată, karmică, care de cele mai multe ori este doar simplă reactivitate ci o activitate a lui Buddha spontană, utilă și fără niciun obstacol.

De aceea ultimul guru Nyoshul Khenpo Rinpoche întotdeauna a subliniat aceste trei instrucțiuni viguroase pentru meditație:

‘A nu face;

a nu construi sau a nu fabrica;

și a nu fi distras.’

În calea Dzogchen se practică această abordare non-duală, prezentând și realizând propria natura Buddhică originară, inerentă și imanentă – propria noastră natură Buddhică. Aceasta nu este doar propria natură Buddhică ci natura noastră spirituală transpersonală. Nu sunt propriile gânduri și meditații ci meditația Dzogchen, care este meditația naturală, pentru că ea se bazează mai mult pe a fi și a sta în Perspectivă mai degrabă decât pe a face și a deveni altceva decât ești. Dzogchen nu este o contemplație conceptuală sau fabricată, o meditație mentală și nici nu este o concentrare într-un singur punct pentru ca mai târziu să câștigi niște înțelegeri și apoi, în cele din urmă să atingi iluminarea. Dzogchen înseamnă să realizezi libertatea și perfecțiunea inerente ale ființei în sine, exact așa cum este acum, care poate fi experiemntată ca desăvârșirea implicită a adevăratei noastre naturi, sau natura Buddhică. Trezirea la acest adevăr este calea directă a Dzogchen. De aceea maeștrii Dzogchen spun că suntem cu toții Buddha prin natura noastră și nu trebuie decât să realizăm acest lucru.

Dzogchen nu poate fi predat sau învățat din cărți, practic nu poate fi predat, dar poate fi prins; poate fi transmis și realizat. Aici intră în joc transmisiunea prin concectarea cu un maestru autentic. Pentru a realiza iluminarea prin calea Dzogchen, tradițional se pune accentul și este predat faptul că avem cu toții nevoie de un maestru autentic și calificat dintr-un lineaj, pentru introducerea în Perspectiva, Meditația și Acțiunea Dzogchen. Toți maeștrii Dzogchen subliniază acest aspect, care diferențiază tradițiile Mahamudra și Dzogchen de alte vehicule Buddhiste non-Vajrayana, în care învățătorul și transmisia nu sunt la fel de importante. Unii dintre noi nu punem accentul la fel de mult pe rolul învățătorului astăzi, doar pentru a facilita intrarea în proces pentru occidentali, pentru demistificarea unor termeni și stagii și pentru a oferi acces la profunzimile acestei practici tradiționale. Dar pentru cei care au o afinitate karmică, înclinație și ocazia de a beneficia de această relație unică, învățătorul spiritual joacă un rol vital în calea către trezire.

În tradiția Dzogchen se specifică extrem de clar că fiecare trebuie să fie ajutat/împuternicit/susținut să practice practicile Dzogchen de Ru-shen (Discernământ subtil), Treckhod (A trece prin sau a Vedea prin) și Togal (A sări peste sau a fi acolo). Trekchod este învățătura pe care o practic (Nyoshul Khenpo Rinpoche) în cadrul Centrului Dzogchen, împreună cu practicile adiționale și care sunt adjuvante de a cânta, de a sta și de auto-interogare dar și atitudinea transformatoare Mahayana (lo-jong) și meditația iubirii-bunătății (cum ar fi practicile Chenrayzig și Tara).

Nu se vorbește prea mult în termeni ca jurăminte și samaya în Dzogchen, pentru că principiul este să îți stabilizezi realizarea Perspectivei; dacp ești în Perspectivă, ești în acord cu propria ta natură, care este natura Buddhică. În Dzogchen, angajamanetul este pentru principiile subtile, profunde și mistice ale viziunii iluminării precum ar fi ”un-gust” (tse-chik) și ”dincolo-de-acțiune” (ja-drel). Ja-drel sau ”libertatea de acțiune și inacțiune” este similară wu-wei-ului din Taoism și Zen, ceea ce înseamnă non-acțiune și dincolo de efort – ceea ce înseamnă dincolo de acțiune și de asemenea dincolo de non-acțiune. De aceea există faimoasa ”noțiune Dzogchen a naturii Buddhice fără meditație” ca titlu a uneia dintre cărțile lui Dudjom Lingpa. Cu alte cuvinte, natura Buddhică nu depinde de cultivarea ei. Natura Buddhică este înnăscută, inerentă și imanentă în noi. Este adevărata noastră natură originară. Ea nu depinde de propriile construcții proiectate, de construirea unui pod peste oceanul samsarei pentru a ajunge ”pe celălalt țărm”. Natura Buddhică este natura umană, după cum spune și maestrul Zen Suzuki Roshi în cartea sa clasică Mintea Zen, mintea începătorului. Când devii cu adevărat tu, atunci Buddha devine Buddha și Zenul devine cu adevărat Zen. Până în acel moment, totul este o făcătură. Gândirea Dzogchen ne aduce aminte că putem să ne simțim departe de acest lucru, însă acesta nu este niciodată departe.

Un alt mod de a vorbi despre Samaya Dzogchen – de a ne angaja în realitate așa cum ea este de de fapt, dincolo de proiecțiile noastre – este în termenii celor Patru Consolidări ale Perspectivei și Cele Două Principii ale Dzogchen. Patru Consolidări ale Perspectivei sunt: medpa (nu-un-lucru), chikphu (unitatea, coerența), chelwa (atot-cuprinzător) și lhundrup (prezența spontană a manifestării perfecte). Acestea sunt calități ale Perspectivei, iar studiul și experimentarea lor ne permite să recunoaștem când deviem de la ea.

Cele Două Principii ale Dzogchen – care în mod accidental, nu prea sunt traduse – sunt kadak sau Puritatea Primordială și lhundrup sau Perfecțiunea Spontană/Manifestarea-Apariția Perfectă. Kadak înseamnă puritatea primordială sau perfecțiunea primordială – pură și imaculată din începutul fără de început; aceasta introduce perfecțiunea radiantă a felului în care sunt lururile, dar și unitatea imaculată și splendoarea spirituală a propriei noastre naturi fundamentale inerente. Lhundrup înseamnă că această realitate binecuvântată este în mod spontan prezentă și manifestă în mod perfect fiecare moment fără niciun efort, de-a lungul Buddhi-versurilor de neconceput ale timpului și spațiului. Cu alte cuvinte, învățătura este că adevărata noastră natură este în mod primordial goală, deschisă și vidă (sunyata), fără o bază și nu-un-lucru, în același timp manifestând primordial propria perfecțiune și lipsită de limite splendoare spontană sub forma tuturor dar și sub forma fiecărei și oricărei forme și întâmplări. În această Perspectivă splendidă supra-boltită, totul este El/Ea.

Învățătura ultimă despre adevărul absolut și realitatea absolută se construiește pe noțiunile Mahayana ale inseparabilității formei și ale vidului, samsarei și nirvanei. În scripturile Mahayana, în Sutra Inimii a Înțelepciunii Transcendentale, se spune: ”Forma este vid, vidul este formă. Forma nu este diferită de vid, vidul ne modelează în formă”. Această vizune unificatoare ne ajută să ne trezim către faptul mistic uimitor prin care sublimul și mundanul, sacrul și profanul sunt inseparabile – nu în mod necesar unul ci chiar două. În acest sens, în învățătura ultimă despre realitatea absolută, se pune accentul pe puritatea, deplinătatea și perfecțiunea acesteia. Acesta este suportul conceptul al ideologiei Buddhiste pentru practica cultivării percepției pure a viziunilor sacre a faptului că totul este natură Buddhică, că totul este Buddha prin natura sa și că totul este în mod esențial luminozitate radiantă. Ce mod uimitor și minunat de experimenta lumea, până în măsura în care putem învăța să o facem în mod autentic!

Perspectiva luminoasă a Percețiunii Mărețe Naturale transcende dualismul perfecțiunii și imperfecțiunii. Acest lucru implică faptul că totul este în mod primordial complet așa cum este și se manifestă fără efort, fără sfârșit și spontan. Nu avem nevoie să oprim, să schimbăm și să denaturăm nimic din propria noastră experiență; putem pur și simplu să o apreciem așa cum este și să luăm niște decizii mai înțelepte și mai informate legate de cum să luăm lucrurile cu măiestrie potrivit condițiilor și circumstanțelor prezente. Nu trebuie să încercăm să devenim perfecți sau să oprim gândirea și simțirea – ca să nu menționăm să încercăm să îi facem pe alții să se schimbe potrivit propriilor noastre noțiuni legate de cum ar trebui sau ar putea să fie! Natura minții este în mod primordial perfectă așa cum este, iar toate miliardele de manifestări ale acesteia sunt de asemenea gândurile, emoțiile, percepțiile, amintirile sau orice altceva se naște în complexul minte-corp.

Înțelegerea aceasta are implicații uriașe pentru practica meditației și ne ajută să dezvoltăm, să aprofundăm și în cele din urmă să stabilizăm Perspectiva, Meditația și Acțiunea. Atunci când realizăm perfecțiunea imaculată, primodială a lucrurilor, nu picăm în perfecționism și nici nu devenim ignoranți în legătură cu ceea ce trebuie făcut ori ce trebuie reparat sau este stricat, fie intern, fie extern. Realizarea Perspectivei perfecțiunii naturale, a unității și a deplinătății/desăvârșirii rezultă în mod natural într-o activitate neoprită și neîmpiedicată, Buddhică ce răspunde, este altruistă și proactivă. Răspunsul plin de compasiune se naște în mod natural din recunoașterea Perspectivei prin care lucrurile sunt așa cum sunt; de fapt, există mai puțin eu în calea răspunsului plin de iubire necondiționată, potrivit nevoilor și circumstanțelor. Soarele interior al înțelepciunii – Perspectiva – radiază în mod natural razele sale fără limite, pline de iubire-bunătate caldă și servicii oferite tuturor, oriune, fără limite.

sursa: http://www.dzogchen.org/teachings/Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Un motor pe bază de unde sonore pentru călătorii interstelare

Un cercetător de la University of California, lucrând în Los Alamos National Laboratory, împreună cu alți oameni de știință de la Northrop Grumman...

Închide