Bazele Zoroastrianismului

0

Zoroastrianismul este fără niciun dubiu cea mai veche religie monoteistă. Ea este centrată pe cuvintele profetului Zarathustra, numit Zoroastru de vechii greci și se concentrează pe venerarea lui Ahura Mazda, Lordul înțelepciunii. Aceasta ia în considerare două principii care se întrec, cel al binelui și al răului: Spenta Mainyu (”Spiritul mărinimos”) și Angra Mainyu (”Spiritul distructiv”). Oamenii sunt intim implicați în această luptă, menținând sub control haosul și distrugerile printr-o bunătate activă.

Originile Zoroastrianismului

Profetul Zarathushtra— mai târziu pomenit de greci cu numele de Zoroaster— a fondat Zoroastrianismul cu 3.5000 de ani în urmă. Potrivit textelor din acea perioadă, Zoroaster este posibil să fi fost născut în anul 682 îC, în Rhages, Iran și este posibil să fi murit în jur de anul 551 îC. Aceste date, însă, sunt extrem de aproximative; unii cercetători cred că ar fi posibil să fi trăit cu cel puțin un mileniu mai devreme sau mai târziu.

Religia Indo-Iraniană din timpul lui Zarathustra era politeistă (ceea ce înseamnă că oamenii venerau mai mulți zei). În timp ce detalii sunt extrem de puține, Zoroaster probabil că a ridicat una dintre zeități la rangul de creator suprem, creând în acest fel prima religie monoteistă (o religie care venerează un singur creator). Zoroastrianismul are din această cauză unele similarități cu credințele vedice antice; de exemplu, ahura și daevas (agenți ai ordinii și ai haosului) din Zoroastrianism se pot compara cu asuras și devas care se luptă pentru putere din religia Vedică.

Zoroastrianismul s-a extins pentru a deveni una dintre cele mai importante religii ale lumii antice. Din anul 600 îC până în anul 650 dC a fost religia oficială din Persia (Iranul antic). Astăzi mai există aproximativ 190.000 de adepți ai acestei religii pe mapamond.

Obiceiuri Zoroastriane

Cu toate că există temple și multe evenimente în timpul cărora credincioșii venerează împreună, majoritatea acestora au loc acasă. Venerarea se concentrează pe valorile etice ale Bunelor Cuvinte, Bunelor Gânduri și ale Bunelor Fapte. Mulți adepți se roagă de mai multe ori pe zi, întotdeauna spre un foc sau spre o sursă de lumină. Cu toate că nu sunt absolut necesare, unii practicanți poartă o coardă împletită numită kusti; kusti se împletește de trei ori simbolizând cele trei valori zoroastriene.

Templele Zoroastriane mențin un foc arzând tot timpul, care reprezintă puterea eternă a lui Ahura Mazda. Focul este recunoscut ca un puternic factor de purificare și este respectat din acest motiv. Cel mai sacru foc din templu necesită un an pentru consacrare, iar unele dintre ele ard de ani buni sau chiar de secole. Vizitatorii acestor focuri aduc ofrande de lemn, care se așează în flăcări de către un preot mascat. Masca ajută ca respirația acestuia să nu desacralizeze focul. Vizitatorul este apoi uns cu cenușă din foc.

Ceremonia de maturizare a Zoroastrienilor se numește Navjote sau Sedreh-Pushi. Copii cu vârsta între 7 și 12 participă într-un ritual de spălare și fac ritualuri singuri pentru prima dată.

Nunțile Zoroastriene includ un contract de mariaj și sărbători ce pot ține chiar și șapte zile. Rudele femeilor măritate țin o eșarfă albă deasupra capului cuplului în timp ce freacă conuri de zahăr pentru a îndulci mariajul. Capetele eșarfei sunt mai apoi cusute la un loc pentru a simboliza uniunea cuplului.

Credințele Zoroastriene

Ahura Mazda, supremul creator, este singurul zeu care este venerat, cu toate că se recunoaște și existența unor ființe spirituale mai puțin evoluate. Principiul etic cel mai important al Zoroastrianismului este Humata, Hukhta, Huveshta: ”să gândești benefic, să vorbești benefic, să acționezi benefic”. Aceasta este așteptarea divinității de la oameni și numai prin bunătate va fi ținut haosul în frâu. Bunătatea unei persoane îi determină în cele din urmă soarta după moarte.

Zoroastrienii cred că atunci când o persoană moare, sufletul este judecat divin. Sufletul bun trece la ”cea mai bună existență”, în timp ce cele rele sunt pedepsite. Pe măsură ce se apropie sfârșitul lumii, morții vor fi înviați în noi corpuri. Lumea va fi arsă, însă doar cei răi vor suferi. Focurile vor purifica creația și vor exclude răutatea. Angra Mainyu fie va fi distrus, fie va rămâne fără puteri și toată lumea va trăi în paradis, cu excepția celor extrem de răi, care conform unor anumite surse vor suferi pentru eternitate.

Este important să notăm că, din cauza faptului că Zoroastrianismul este atât de vechi, credințele și ritualurile s-au schimbat de-a lungul timpului. În timp ce aceasta este considerată o religie monoteistă, au existat perioade în istorie când ea a fost caracterizată de credințe duoteiste sau politeiste.

Avesta, textele religioase Zoroastriane

Textele sacre ale Zorastrianismului se numesc Avesta. Originilalul Avesta a fost distrus în mare măsură de Alexandru cel Mare când a atacat Persia. Textele care au supraviețuit au fost adunate și compilate între secolul 3 și secolul 7 dC. Avesta conține multe secțiuni, fiecare dintre ele fiind împărțite în subcapitole.

Secțiunile Yasna și Visperad includ imnuri, cântece și rugăciuni din timpul slujbelor.
Vendidad descrie spiritele rele și manifestările lor diverse dar și explicații cum pot fi combătute.
Yasht include 21 de imnuri pentru venerare.
Siroza invocă 30 de divinități care conduc diferite zile ale lunilor Zoroastriene.
Nyayeshe și Gah includ rugăciuni către Soare, Lună, Apă și Foc.
Afrinagan conține binecuvântări care se recită la anumite sărbători sezoniere și în vacanțe, dar și în onoarea morților.

Sărbători Zoroastriene

Comunități diferite Zoroastriene recunosc calendare diferite pentru sărbători. De exemplu, în timp ce Nowruz este Anul nou Zoroastrian, iranienii îl sărbătoresc la echinoțiul de primăvară în timp ce indienii Parsis îl sărbătoresc în august. Ambele grupuri sărbătoresc nașterea lui Zoroaster pe Khodal Sal, la sașe zile după Nowruz. Iranienii sărbătoresc moartea lui Zarathustra, No Diso, în jurul datei de 26 decembrie, în timp ce Parsis în mai.

Alte sărbători sunt ospețele Gahambar, care se țin cinci zile, de șase ori pe an ca sărbători sezoniere.

Fiecărei luni îi este atribuit un aspect al naturii, la fel cum fiecărei zile din lună îi este atribuit un aspect al naturii. Festivalurile Gan se țin atunci când atât ziua cât și luna au asociat același aspect, precum focul sau apa etc. Exemple de asemenea sărbători sunt Tirgan (care sărbătorește apa), Mehrgan (care sărbătorește recolta sau pe zeul Mitra) și Adargan (care sărbătorește focul).

sursa: https://www.learnreligions.com/zoroastrianism-95701

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Adhan: chemarea islamică la rugăciune

În tradiția islamică, musulmanii sunt chemați la cele șapte rugăciuni zilnice programate (salt) printr-un anunț formal, numit Adhan. Adhan-ul este...

Închide