Transformand ranile in intelepciune: Puterea de a transforma durerea in putere

0

“Prin suferinta s-au nascut cele mai puternice suflete; cele mai rezistente caractere sunt innobilate cu cicatrice.” ~ Kahlil Gibran

Pe masura ce lucrul cu interiorul nostru are loc, descoperim deseori multe caderi si putem chiar experimenta evenimente traumatice ce ne schimba in mod fundamental. Chiar si in cadrul celor mai sanatoase familii pot exista rani emotionale semnificative ramase din tinerete. Insa acestea nu trebuie sa fie niste evenimente nefericite. Si poate ca nici macar nu au fost accidentale. Poate „soarta/destinul” avea altceva pregatit pentru noi, pentru a cataliza un anumit tip de dezvoltare personala ce avea nevoie de o trauma pentru nasterea acestuia. Ceea ce doare ne poate schilodi, dar poate sa ne transforme si in ceva mai puternic.

Dar pentru aceasta este nevoie de prezenta. Este nevoie sa ai o perspectiva diferita in legatura cu ceea ce inseamna sa doara si ceea ce inseamna sa experiementezi traume emotionale. Un mod de a ne schimba perspectiva este sa ne privim ranile ca pe niste lucruri sfinte. Ranile noastre sacre pot fi o sursa extraordinara de dezvoltare personala. Dupa cum scria John Keats, „Nu vezi cat de necesara este o lume a durerii si a problemelor pentru a scoli o inteligenta si a o face un suflet?” Intr-adevar, permitand ranilor noastre sa devina sacre, permitem Ego-ului sa devina Suflet.

Daca ne dam voie cu adevarat sa traim frumos, trebuie sa ne deschidem catre a fi constienti de ranile noastre sacre. Abilitatea de a a avea un anagajament autentic in viata inseamna a avea curajul de a infrunta durerile si suferinta si apoi abilitatea de le cultiva si rafina. Orice ar fi, durerea si suferinta vor fi acolo. Intrebarea este daca avem sau nu curajul de a le transforma in ceva care ne poate rafina sufletul.

Pema Chödrön a spus-o perfect: „Noi credem ca avem de trecut un test sau sa depasim o problema, insa adevarul este ca lucrurile nu se rezolva de la sine. Ele vin la un loc si apoi se desfac in bucati. Apoi ele vin din nou impreuna si se desfac iarasi. Pur si simplu asa este. Vindecarea vine atunci cand exista loc destul ca toate acestea sa se intample: spatiu pentru durere, pentru eliberare, pentru tristete, pentru bucurie.” A face loc inseamna a permite existenta unui spatiu, un spatiu sacru, unde putem fi perfect constienti de durerea noastra.

Exista o zeitate hindusa mai putin cunoscuta numita Akhilandeshvari, sau Zeita a Nu fi niodata nelovit. Aceasta zeita are capacitatea de a deveni intreaga si de a se face bucati, din nou si din nou. Ea este personificarea anihilari sanatoase, arhetipul vicisitudinii. Ea se face bucati pentru a putea deveni din ou intreaga ca o entitate mult mai puternica. Intr-adevar, din cauza ca ea poate sa se faca bucati este atat de puternica. Ce schimbare de perspectiva!

Adevarata putere nu este „intregimea” ci abilitatea ei de a se adapta schimbarilor care provin din rupere si din refacere, de la intreg la bucatele si inapoi. Aceasta este paradigma transformarii durerii in putere. Ruperea se intampla atunci cand experimentam trauma. Revenirea este cicatricea pe care am lasat-o in urma. Adaptandu-ne la acest mod nou in care putem sa punem lucrurile la un loc din nou inseamna a onora rana sacra. Este exact cum a scris Joseph Campbell, „Deodata esti fortat sa fii viu. Si viata este durere, viata este suferinta, viata este oroare, insa Doamne, esti viu si este spectaculos.”

Poate sa iti ia o viata intreaga sa termini vindecarea ranilor sacre, insa ideea este sa incepi sa vindeci – pentru ca exista diamante in noroi. Cei care devin intelepti experimenteaza cea mai mare durere. Rupandu-ne si adaptandu-ne la a ne reface intr-un mod nou este paradigma intelepciunii. Confruntand durerea este ca privitul in abis. Este precum un concurs interior cu cei mai profunzi demoni din noi. Insa cu destula practica, cu destula precizie, putem transforma acesti demoni in diamante.

Putem transforma abisul acesta intr-o oglinda care reflecta cresterea infinita. „Ganditi-va la nasterea unei perle,” scrie Bill Plotkin, „acel minuscul graunte de nisip din scoica creaza o iritare pe care scoica incearca sa o elimine prin imbracarea nisipului cu straturi succesive de depozite lustruite, producand in cele din urma perla”. La fel cum nisipul din scoica poate fi transformat intr-o perla, durerea din oameni poate fi transformata in putere.

Exista o vorba in Tibet, „Tragedia ar trebui utilizata ca sursa de putere.” La sfarsitul zilei, viata este durere. Trebuie sa invatam sa experimentam si durerea pe deplin. Intr-adevar, exista o arta a cultivarii ranilor sacre pe care doar cei mai fericiti oameni o cunosc. Precum spunea Buddha, „Durerea este inevitabila; suferinta este optionala.” Atunci cand opunem rezistenta durerii, cream mai multa durere, care se numeste suferinta. Atunci cand putem imbratisa durerea cu o curiozitate calda si plina de pace, castigam abilitatea de a transforma ranile in rani sacre, astfel limitandu-ne suferinta.

Dupa cum a prezentat in mod ingenios Leslie Fieger, „Orice fraier poate fugi catre lumina. Dar e nevoie de un maestru plin de curaj sa iti intorci fata catre intuneric si sa iti aduci stralucirea acolo.” Haideti sa avem curajul sa ne intoarcem fata catre durere, sa ne aducem lumina acolo si sa vedem cati demoni putem sa sa transformam in diamante, cate rani putem sa transformam in intelepciune si cu cata durere ne putem lupta ca sa o transformam in putere, ca sa devenim fiintele multifatetate cu puterea de a vindeca cele mai profunde rani ale umanitatii.

sursa:

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Cele cinci stari ale mintii umane

“Mintea nu este un vas ce trebuie umplut, ci un foc ce trebuie imblanzit.” ~ Plutarh. Totul este in mine....

Închide