Secretul iluminării: fii tu însuți!

0

Ultimul scop al creșterii spirituale este iluminarea, ceva ce cu toții ne dorim să atingem. Dar de ce căutăm iluminarea? Poate pentru că în prezent simțim că nu suntem încă ceea ce ar trebui să fim, că nu suntem iluminați. Care poate fi motivul pentru care avem această impresie? În primul an de viață nu ne-a trecut niciodată prin minte că avem nevoie să ne schimbăm, că trebuie să devenim altcineva, adică, să fim în căutarea iluminării. Apoi, în timpul vieții, această dorință se naște în noi. Este extrem de important să examinăm circumstanțele și motivele pentru care această emoție apare în noi, pentru că este exact această emoție cea care ne ține departe de a fi iluminați.

Iluminarea nu este o stare aleatorie a Conștiinței pe care trebuie să o atingem undeva în viitor, ci este chiar natura noastră fundamentală. Căutarea noastră spirituală, totuși, ne îndepărtează atenția către o stare imaginată, viitoare a Conștiinței pe care o considerăm a fi iluminarea. În acest fel, căutarea spirituală ne detașează și ne îndepărtează de propria natură fundamentală, de iluminare. Sunte din această cauză incapabili să atingem vreodată iluminarea prin procesul căutării spirituale.

Iluminarea este, după cum putem vedea, adevărata noastră natură interioară. Însă ce este în natura noastră adevărată, interioară? Din păcate, pe parcursul căutării noastre spirituale, majoritatea dintre noi ne-am alienat de aceasta, într-o asemenea măsură încât am și uitat de ea. Ea este însă, prezentă permanent în viața noastră, însă o trecem cu vederea. Atenția noastră este mereu implicată în ceva, ceva cu care trebuie să ne descurcăm, așa că raraeori ne dăm silința de a ne uita în noi înșine. Totuși, dacă reușim să ne concentrăm atenția pe noi înșine, acel moment scurt de Conștiință trează ar fi suficient pentru a recunoaște Conștiința trează, liberă de emoții și gânduri, care este natura noastră interioară. Suntem acum iluminați, nu am fost niciodată altceva.

Întrebarea care se naște acum este unde a dispărut acea Conștiință trează din viața noastră? Când eram copii, jucându-ne fără să avem probleme, trăiam în momentul prezent, în starea de Conștiință trează (deci, ca să întâlnim o ființă umană iluminată nu trebuie decât să mergem până la cel mai apropiat loc de joacă).

Apoi, joaca fără griji a fost înlocuită de lucruri mai serioase în viață. De la părinții noștri am învățat cine suntem și care ne este misiunea în viață. Ni s-a spus că suntem niște ființe umane tinere, încă în procesul de dezvoltare și formare, iar procesul de a deveni adult este un proces greu.

Joaca fără griji a fost încet înlocuită de munca orientată cu scop, în viața noastră. Învățătorii noștri și părinții ne-au învățat cum să ne fixăm obiective, cum să facem planuri și repede am învățat că viitorul este mai important decât prezentul. Ne concentrăm aunci atenția de la viul momentului prezent către imaginea pe care părinții și învățătorii au creat-o în noi, până la imaginea în care trebuie să ne încadrăm într-o bună zi. În mod simultan cu acest proces, impresia că nu suntem cine are trebui să fim începe să se contureze în mod gradat în mintea noastră.

Când eram copii nu aveam cum să alegem, a trebuit să acceptăm procesul, să ne identificăm cu noua imagine. Ne îndepărtăm, din această cauză, de propria natură interioară, sub atracția hipnotică al scopului pe care ar trebui să îl atingem în viitor.

Spurred by our ambitions, we pursue various goals all through our lives. Our whole life is a rush. We chase our desires and unfulfilled dreams. We are attracted by money, power, prestige, a wholesome, happy life. We aspire for something all the time, we always want to achieve something. This restless rush is instigated by our fear that we are still not what we want to be. We are never satisfied, we always want something else, we would like to be better, more beautiful, richer than we are at present.

Toată lumea păstrează o imagine ideală a ceea ce și-ar dori să fie. Mintea proiectează această imagine ideală către vitor și dezvăluie calea către ea. Însă această imagine înseamnă o grabă constantă, stres, anxietate și griji în viața noastră, iar pentru că nimic nu este gratis, trebuie să ne luptăm ca să ne atingem scopurile.

Însă nu aceasta este tragedia noastră persoanlă, ci a întregii umanități. Generație după generație, suntem condiționați într-o atitudine anmită, de către generațiile anterioare. Este un cerc vicios, iar ieșirea din el este aproape imposibilă.

De-a lungul călătoriei noastre spirituale trebuie să recunoaștem acest proces și să nu mai avem nevoie să devenim ceva nou, pentru că suntem în posesia tuturor calităților pe care le-am căutat atât de departe, în visele noastre.

Trebuie să facem eforturi pentru a fi prezenți în fiecare clipă a vieții noastre. Prezența aduce Conștiința trează înapoi în viața noastră. În starea de Conștiință trează, gândurile nu vor mai fi capcana atenției noastre, și vom putea experimenta tăcerea. În tăcerea alertă putem recunoaște că acesta este Sinele nostru real, că este adevărata noastră natură interioară. Iluminarea este cine suntem, noi înșine.

Din cartea:    de 

sursa: Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
În curând vacanțe pe lună

În 20 de ani, este foarte posibil să mergem în vacanță pe Lună datorită ambițiosului plan anunțat recent de către...

Închide