Scrisul ca exercițiu de conectare la corp

0

Un aspect principal al practicii mele a fost să mă întorc mereu acasă la corpul meu. Trăim într-o cultură care nu onorează întotdeauna corpul; avem în schimb tendința de a-l vedea ca pe un obiect care stă în calea minții noastre. Credem că mintea și corpul trăiesc pe un câmp de bătălie – o bătălie pe care o câștigă mintea. Practica mea mă ajută să mă dezvăț de această separare, să îmi amintesc de faptul că propriul corp nu este ceva ce trebuie să domesticesc, să controlez, să modelez sau să îl las să sufere de foame până la dispariție. Vreau să mă simt ca un întreg, inclusiv carnea și oasele. Vreau să învăț să fiu în propriul corp. Una dintre uneletele cele mai bune pe care le folosesc este scrisul.

Mulți dintre noi se gândesc la scris ca la un exercițiu pur intelectual, care aparține numai unei clase aparte de persoane. Poate fi intimidant să pui creionul pe hârtie. Scrisul a fost văzut multă vreme ca o lucrare a gândirii pure, un tărâm departe de corp sau de sinele emoțional. Pentru scriitoarea Audre Lorde, această separare nu este doar o dihotomie falsă, ci este una care îți ia puterea. Suntem învățați să credem că există un conflict inerent între ceea ce simțim și ceea ce gândim – între poezie și teorie, explică ea. Această credință este un periculoasă: ”Suntem mai ușor de controlat când o parte din noi este separată, fragmentată, dezechilibrată de celelalte”, ne atrage atenția Lorde. Suntem mult mai puternici întodeauna când suntem liberi să fim întregi.

Deci cum ne recâștigăm conexiunea dintre minte și corp? Scriem, desigur. Helene Cixous, o altă scriitoare și filosof, crede că scrisul este unul dintre modurile în care ne recâștigăm energia și inteligența care trăiește în corpurile noastre. ”Și de ce nu scrii? Scrie! Scrisul este pentru tine, tu ești pentru tine; corpul tău este al tău, ia-l” spune ea. Atunci când nu scriem, ne orpim această susrsă puternică de energie. ”Cenzurează corpul și atunci cenzurezi atât respirația cât și vorbirea în același timp”, insistă Cixous. Dacă putem scrie din corp, putem să începem să ne reconectăm firele ponosite dintre corp și creier, dintre minte și inimă, pentru a ne revedea întregi din nou. ”Exprimă-ți sinele”, continuă Cixous, ”corpul tău trebuie auzit. Numai atunci vor ieși la iveală resursele uriașe ale subconștientului”.

Deci trebuie să scriem. Însă trebuie să scriem pentru noi înșine, nu pentru altcineva. Trebuie să creăm un spațiu, nu să scriem un argument, ci pur și simplu să articulăm pentru noi înșine viața din interiorul nostru. Trebuie să putem face acest lucru în particular, știind că nimeni nu va citi vreodată ceea ce scriem – desigur doar dacă nu ne vom dori și noi asta. Câteodată revin la scris și schimb ceea ce am scris, transformân într-un poem sau un articol, însă nu pot ajunge la acel pas dacă nu sunt pregătită ca textul meu să fie ridicol, fără sens, emoțional sau cu o punctuație precară. Am nevoie de spațiu ca să exprim ceea ce este încă nearticulat în oasele mele.

Exercițiul scrierii

Unul dintre modurile mele favorite de a începe această practică este să scriu o scrisoare lungă și onestă din partea inimii mele pentru creier. Chiar dacă separarea dintre cele două la nivel de conștiință este falsă, cu siguranță că noi avem experiența faptului că raționalul creier trece deasupra dorințelor inimii. Dacă i se oferă spațiul și încurajarea de a se exprima, ce ar striga inima atât de mult pusă sub tăcere? Începeți cu următoarele cuvinte: ”Dragă Creier.” Apoi turnați-vă inima pe hârtie.

sursa: Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Pictură prin chanelling

Akiane a crescut într-un mediu non-religios, însă începând de la vârsta de 4 ani a început să aibă vizuni și...

Închide