Cum stimulează mersul pe jos creatvitatea

0

Un faimos proverb Zen sună în felul următor: ”Un copil de cinci ani poate să înțeleagă, dar un bătrân de 80 de ani nu poate”. Subiectul acestei povețe de tip ghicitoare a fost descris cu termenul de ”mindfulness” – sau să fim absorbiți în momentul prezent, liberi de obiceiurile habituale mentale. În multe tradiții orientale meditative, se poate atinge o asemenea stare pur și simplu mergând pe jos sau stând nemișcat – iar mulți poeți și învățători spirituali au preferat prima metodă.

În același sens, în vest avem o întreagă școală de filosofie antică – ”peripatetică” – ce derivă de la Aristotel și contemporanii săi înclinați către muncă într-o mișcare plăcută. Friedrich Nietzsche, aproape un fanatic al plimbărilor pe jos, scria ”cu adevărat, toate gândurile mărețe apar atunci când mergi”. Plimbările montane ale lui Nietzsche erau atletice, însă plimbarea – Frédéric Gros dezvăluie în a sa carte  A Philosophy of Walking – nu este un sport; este ”cea mai bună modalitate este să mergi mai încet decât în orice alt fel de metodă de a merge”.

Gros discută despre plimbare în viața lui Nietzsche, Rimbaud, Kant, Rousseau și Thoreau. În același fel, Rebecca Solnit a analizat plimbările esențiale ale unor figuri publice precum William Wordsworth, Jane Austen și Gary Snyder în cartea sa Wanderlust, care subliniază necesitatea plimbărilor pe jos în aceste timpuri, în care așa ceva este considerat inutil de cele mai multe ori. După cum marii plimbători ai trecutului și ai prezentului au făcut din ce în ce mai clar – cel puțin umoristic – că există o legătură semnificativă între plimbarea pe jos și gândirea creativă.

La modul general, scrie Ferris Jabr în The New Yorker, ”modul în care ne mișcăm corpurile schimbă natura gândurilor noastre și vice-versa”. Aplicarea metodelor moderne științifice asupra înțelepciuni antice a permis psihologilor să cuantifice modurile în care aceste fenomene au loc și de ce. Jabr rezumă experimentele a doi cercetători care merg e jos de la Stanford, Marily Oppezzo și mentorul ei  Daniel Schwartz, care au descoperit că aproape două sute de studenți au demonstrat capacități creative îmbunătățite în timpul mersului pe jos. Mersul pe jos, scrie Jabr în termeni poetici, funcționează prin ”echilibrarea” minții care de obicei plutește pe o mare de gânduri”

Oppezzo și Schwartz speculează că ”studii viitoare vor determina o serie de căi complexe ce se extind de la actul fizic al mersului pe jos către schimbările psihologice și mai departe către controlul cognitiv al imaginației”. Ei recunosc faptul că această descoperire trebuie să ia în considerare asemenea variabile ca cele care sunt incluse atunci când ne plimbăm și – la fel cum mulți dintre cei care au acest obicei au subliniat – unde o facem. Cercetători de la the University of Michigan au abordat chestiunea lui unde într-o lucrare numită „The Cognitive Benefits of Interacting with Nature” ce analizează un studiu în care, scrie Jabr, ”studenți care s-au plimbat lent printr-un parc dendrologic și-au îmbunătățit performanțele la testele de memorie mai mult decât cei care s-au plimbat pe străzile orașului”.

Te poți întreba ce ar înțelege din acest lucru James Joyce – al cărui Ulise este aproape în întregime construit pe o schelă de plimbări pe jos în jurul Dublinului. Sau Walter Benjamin, al cărui concept de flâneur, un vagabond urban arhetipal, derivă direct din înțelegerile celui mai plin de imaginație poet decadent, Charles Baudelaire. Clasicii plimbăreți, cei romantici, cei moderni – toți recunoscând importanța creativă a acestei mișcări simple în timp și spațiu, ceea ce ne străduim cu toții să prindem în primii ani de viață și câteodată pierdem mai târziu în viață. Dacă ieșim la o plimbare pe jos, ceea ce este confirmat de oamenii de știință contemporani – o activitate mundană care este luată prea ușor în derizoriu – acest lucru ar putea fi cel mai la îndemână și eficient mod de a atinge stări de iluminare, literare, filozofice sau de alte tipuri, fie că ne plimbăm prin păduri antice peste Alpi sau mergem doar până la magazinul din colț.

de la The New Yorker/Stanford News

sursa: http://www.openculture.com/2015/07/how-walking-fosters-creativity.html?fbclid=IwAR0IzYWe2dFKZOSvZuxnRtwcfw10-IP-aKbw5l1_g3Sz9DYcpGciSLT7V3UAflă cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Copiii care petrec timp în natură devin adulți mai fericiți

În acest moment este evident că dovezile sunt copleșitoare - moi studii par să apară zi de zi, sugerând că...

Închide