Nivelul de afecțiune acordat bebelușilor le modifcă ADN-ul

0

Atunci când o mamă își ține în brațe copilul, nu știe cu exactitate motivele pentru care o face. Este instinct. Însă, într-o lume unde totul este din ce în ce mai mult analizat, structurat, cuantificat și măsurat, să nu înțelegi necesitatea unui lucru care este instinctiv ar putea conduce la un dezstru.

Cu alte cuvinte, o persoană care știe că ceva este important, dar nu are dovezi științifice pentru acel fapt, decizia poate fi influențată de factori externi care, în ziua de astăzi au impact din ce în ce mai puternic asupra vieții oamenilor.

Acum din fericire, există multe dovezi cuantificabile ce demonstrează că bebelușii sunt afectați până la nivel molecular în ADN dacă primesc mai multă sau mai puțină afecțiune. Asemenea dovezi pot fi citate la tribunal.

De câteva decii bune, oamenii de știință au cuantificat cât de importantă este atingerea pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului, după cum este citat și într-un articol din revista Pediatric Child Health.

Acum, un nou studiu efectuat de către the University of British Columbia și BC Children’s Hospital Research Institute a supervizat peste 100 de bebeluși de-a lungul a patru ani. Părinților unor bebeluși de 5 săptămâni li s-a cerut să țină un jurnal al comportamentului copiilor, lucruri precum alimentația, plânsul, somnul etc. Li s-a cerut să documenteze exact cât de mult și cât de des și-au ținut bebelușii în brațe și le-au oferit contact fizic.

Când copiii au ajuns la vârsta de 5 ani, cercetătorii au prelevat mostre de ADN din obraji. S-au uitat la diferențele dintre copiii cărora li s-au oferit multe atingeri și afecțiune când au fost mici și cei care au primit mai puțină atențe sau atingeri. În mod evident s-a descoperit că acei copii care au primit mai puțină atenție au prezentat mai puține celuele mature: creștere șuntată.

Potrivit Miami Herald:

“Cercetătorii au studiat un proces numit metilaține ADN, explică aceștia în declarația de presă. Într-o celulă, există structuri numite cromozomi, ce conțin codul genetic al unei persoane. Ei determină lucruri precum sexul, apetitul fizic și modul în care funcționează corpul și modul de creștere.

În metilațiunea ADN, unele părți din cromozomi sunt ”etichetate” cu molecule ce controlează procentul în care porțiunea este activă, explică oamenii de știință. Cercetătorii pot prezice, în general, modul în care ne vom dezvolta pe măsură ce înaintăm în vârstă.”

Cercetătorii au comparat metilațiunea din ADN-ul copiilor și au descoperit diferențe mnotabile între copii care au primit afecțiune față de cei care nu au primit. Cei care au primit mai puțină afecțiune au prezentat mai puține celule mature decât ar fi trebuit să aibă la vârsta respectivă. Întârzieri de lungă durată în creștere și dezvoltare ar putea fi cauzate de acest fenomen.

“Plănuim să urmărim dacă această ”imaturitate biologică” pe care am descoperit-o la copii are implicații asupra sănătății, mai ales asupra dezvoltării psihologice”, spune Sarah Moore, conducător al studiului. ”Dacă niște cercetări viitoare vor confirma această descoperire, vom putea sublinia importanța contactului fizic, în special pentru bebelușii stresați.”

După părerea mea, există anumite lucruri pe care un părinte ar trebui să aibă dreptul să le decidă, iar părinții nu ar trebui să devină subiectul unui studiu intens din partea statului în legătură cu modul în care își cresc copiii atunci când totul este bine, pentru că dovezile legate de o decizie parentală ca fiind ”rea” nu sunt întotdeauna cunatificabile.

Deorece rezultatele sunt cuantificabile, Serviciul de protecție al copilului (SPC) și alte entități statate (din SUA) fiind recunoscute pentru îndepărtarea din cămin al unor copii pentru decizii care nu sunt neapărat rele dar vin în contradicție cu statul, ar trebui informate de rezultatele acestui studiu.

Atunci când SPC ia un copil, de exmeplu, pentru că părinții decid să nu îl vaccineze, curtea ar trebui informată de această cercetare, demonstrând multiplele prejudicii fizice și emoționale pe care le aduc copilului deprivat de afecțiune și de contactul cu părinții săi.

Acest studiu ar trebui citat și re-citat peste tot în lume și înțeles pe îndelete.

Alte cercetări trecute susțin ceea ce Miami Herald a postat:

“Unul dintre cele mai cunoscute studii pe acest subiect a fost făcut de către psihologul american Harry Harlow pe macaci (maimuțe Macaca Mulatta) în 1950. Harlow a separat maimuțe de mamele lor reale și le-a pus să bea lapte rece fie dintr-o mamă artificială făcută din sârmă, fie dintr-o mamă asemănătoare din cârpă. Maimuțele au petrecut mult mai mult timp cu mama din cârpă, iar atunci când Harlow nu le-a oferit altă opțiune în afara mamei din sârmă, maimuțele au prezentat mai multe anormalități comportamentale – și au rămas cu ele chiar dacă au fost reintroduse mai târziu în medii propice mai târziu, potrivit unui raport de la the University of Oregon.

Alte studii au descoperit efecte similare în cazul oamenilor. Unul dintre ele a descoperit că acei copii care au crescut în orfelinate, departe de grija și atenția tradițională au avut niveluri de hormoni de stres cortizol, iar altul a descoperit că bebelușii care au fost privați de atingere au niveluri anormale de hormoni ce reglează comportamentul social.

sursa: http://themindunleashed.com/2017/12/level-affection-given-baby-physically-affects-dna-research-finds.htmlAflă cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Este Crăciunul legat de Saturnalia?

Crăciunul, ziua în care creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus Cristos, este de fapt legat de festivalul păgân cunoscut sub numele...

Închide