ÎMBRĂŢIŞAREA ARBORILOR, TERAPIE PENTRU TRUP ŞI SUFLET

3

„Vino şi cunoaşte-te prin mine. Deschide-ţi inima. Dacă îmi înţelegi glasul, te pot însoţi pe calea noastră comună, până la sorgintea eternă a vieţii”. Este invitaţia copacilor care îşi adună seva tăinuită sub scoarţă, peste iarnă, pentru a irumpe, în primăvară, prin mlădiţe, frunze şi flori. Este invitaţia pe care o reînnoiesc: ”Vino şi ia energie de la noi!”.

Dacă ascultăm şi ne supunem, seva – energia lor vitală – va începe să curgă şi prin noi, tămăduitoare. Via trup, spre suflet şi minte sau în sens invers – e tot una. Procesul de vindecare prin silvoterapie implică latura fizică, psihică şi spirituală ca acţiune biunivocă: influenţa exercitată asupra componentei organice a fiinţei noastre se transmite ulterior afectelor şi raţiunii şi invers – o trăire din planul spiritual se repercutează, prin intermediul sentimentelor, asupra trupului.

Parte a medicinei naturiste, silvoterapia preia străvechea tradiţie populară de vindecare cu ajutorul arborilor: omul aflat în suferinţă era trimis să atingă crengile unui anumit arbore, pentru a se tămădui. Iată care erau şi sunt arborii şi arbuştii cu cea mai temeinică ”reputaţie” în…

ALINAREA SUFERINŢELOR TRUPEŞTI

  • Arţarul tratează erupţii pe piele.
  • Mărul are acţiune antitumorală.
  • Mesteacănul combate stresul şi stimulează activitatea cerebrală, dar este de ajutor şi în cazurile de gută şi în afecţiuni reumatismale
  • Stejarul reglează sistemul circulator şi normalizează tensiunea, are acţiune tonifiantă în perioada de convalescenţă.
  • Taninul este folositor în gută şi astenie.
  • Plopul combate stările tensionate.
  • Frasinul stimulează şi tonifică întregul organism.
  • Molidul şi pinul combat transpiraţia şi bolile pulmonare, calmează, relaxează şi fortifică sistemul nervos.
  • Alunul reglează funcţiile pielii, fortifică nervii şi inima.
  • Socul activează eliminarea reziduurilor prin scaun şi urină, întăreşte sistemul imunitar şi previne răcelile.
  • Teiul întăreşte sistemul cardiovascular, calmează şi relaxează.

Pe lângă contactul fizic direct (prin atingere, îmbrăţişare), arborii şi arbuştii ajută fiinţa umană să se vindece şi prin remediile clasice ale fitoterapiei: prepararea de infuzii, tincturi, unguente etc. din rădăcini, scoarţă, muguri, frunze, flori şi fructe. Dar ce e al ei, al silvoterapiei, e pus de-o parte şi ţine de…

ALINAREA SUFERINŢELOR SUFLETULUI

fata langa brag

Şi mai importantă decât leacurile dedicate bunăstării trupeşti este forţa energetică a pomilor fructiferi şi a copacilor, o iradiere benefică pentru starea psihică şi spirituală a celor ce au nevoie de ajutor, fie că sunt bolnavi sau sănătoşi trupeşte, pentru a-şi reface rezervele de vitalitate. Şi a regăsi legătura profundă cu natura şi, prin natură, legătura cu ei înşişi…

În silvoterapie, remediul este chiar fiinţa vie a arborelui. Ne însănătoşim şi ne energizăm, apelând la forţa ce face copacul să crească până la splendoarea deplinei sale maturităţi.

STÂND LA POVEŞTI CU UN MESTEACĂN

”Fiecare copac, la fel ca fiecare floare sau arbust, are povestea sa. O poveste care poate fi descifrată şi înţeleasă atunci când ştim să ne apropiem de ele cu respect şi cu drag. Abia atunci vom reînnoda dialogul cu natura, cu noi înşine şi cu însăşi ideea creaţiei. Acest dialog devine o putere vindecătoare. Devenim propriul nostru remediu. Suntem un remediu pentru noi şi pentru arbore, la fel cum arborele este un remediu pentru sine şi pentru noi. E un dar care ni se oferă şi care aşteaptă ca noi să invăţăm a-l primi” (Valeriu Ciuculin, ”Remedii naturiste”).

TEHNICA ”DESCULŢ ÎN PARC”

Fascinantă e teoria, dar cum intrăm practic în vorbă cu un copac? Modalitatea tradiţională de a stabili o astfel de legătură este următoarea: ne descotorosim de încălţări şi ciorapi, ca să simţim nemijlocit pământul cu tălpile. Înconjurăm copacul cu braţele, sau ridicăm un braţ în lungul trunchiului, lăsându-l coborât pe celălalt. Degetele de la picioare ating scoarţa. Dacă nu putem face totală abstracţie de cei din jur, alegem un moment când suntem singuri în peisaj: pentru a fi deplin relaxaţi şi liberi, este esenţial să nu simţim nici o presiune de tip ”Big Brother”.

Pasul următor: începem să percepem copacul. Încet, fără grabă. Ne rezemăm de el şi ne odihnim la pieptul lui. Este o concentrare tăcută, în care arborele începe să ne ajute. Acum el încetează să mai fie doar lemn şi frunziş şi devine făptura vie care ne transmite poveştile sale – trecut, prezent, viitor – şi forţa sa: pacea, liniştea, echilibrul curg din trunchiul lui prin sufletul nostru. Ne simţim, în sfârşit, ocrotiţi, în siguranţă.

parc

PRIN EL NE CUNOAŞTEM PE NOI ÎNŞINE

”Durerile se topesc în îmbrăţişări. Trăim comunicarea cu copacul. Stăm înlănţuiţi şi prin el ne cunoaştem pe noi înşine. Toate graniţele au dispărut. Arborele devine un mijlocitor, o verigă pe drumul ascendent al cunoaşterii şi al împlinirii noastre. Ceea ce percepem la el, felul cum îl simţim reflectă ceea ce suntem noi în acest moment. Toate acestea se petrec în planul spiritual. Pornind de aici, el acţionează apoi şi în planul fizic. În organismul nostru, construit din materie opacă, mijlocirea lui se resimte ca un proces de vindecare.
Transformările interioare, subtile, spirituale prind chip şi formă la nivel grosier, corporal. Invizibilul devine vizibil, prin modelarea materiei. În cuprinsul întregii naturi, aceste procese sunt puse în evidenţă prin aspectele lor exterioare. Trăsăturile caracteristice, fiinţa lăuntrică îmbracă forme şi astfel devin perceptibile” (V. Ciuculin).

DE CÂNTEC ŞI DESCÂNTEC

”Când privesc spre voi ades / Pe pământ eu mă visez / Că sunt un copac cu flori / Şi la drumul mare ies /C-un surâs de frunze verzi / Să vă-mbrăţişez în zori / Unii trec mereu grăbiţi / Şi nu văd că înfloresc / Pentru ei adeseori / Însă cei îndrăgostiţi / Şi copiii se opresc: / Uite un copac cu flori!”

Licenţa Creative Commons
„ÎMBRĂŢIŞAREA ARBORILOR, TERAPIE PENTRU TRUP ŞI SUFLET” de noulpamant.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

3 comentarii

  1. Alina si Florin on

    Frumos! iubesc copacii, padurea cu tot ce cuprinde ea!…

  2. M-am nascut la oras, dar am fost un copil norocos avand bunici la munte. Cand mergeam cu vacile la pascut, treceam prin paduri si peste pajisti. Atunci nu stiam despre silvoterapie, dar intotdeauna padurea ma chema. De fiecare data cand treceam printr-o padure ma treceau fiori; ascultam sunetele produse de frunzele si crengile copacilor. Aveam impresia ca sunt fiinte care incearca sa comunice cu mine. Chiar am imbratisat copaci, lasandu-mi capul pe spate si incercand sa le privesc varful, si ascultam „povestile” lor: fosnetul frunzelor (la foioase) sau suieratul lor (la conifere), scartaitul sau trosnetul crengilor (copacilor batrani) in adierea vantului. Uneori, chiar spuneam cu voce tare „stiu ca vreti sa-mi spuneti ceva, poate chiar interesant, dar n-am puterea sa va inteleg”. Imi imaginam ca incercau sa spuna povesti interesante, sa ma invete lucruri. Mi se facea pielea de gaina; simteam nevoia sa-i ating. De multe ori incepeam sa cant si sa ma invart in jurul lor, mangaindu-le scoarta cu o mana. Imi facea placere sa fac asta: sa imbratisez copacii si sa le ascult „povestile”.
    Tare mi-e teama ca in curand n-o sa mai avem ce imbratisa din padurile noastre.

  3. da asa si pe mine ma atrage sa merg in padure,sa-ma relaxez dupa ce vin acasa asa vin cu un spirit placut linistit imi alina sufletul

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Oamenii de stiinta au descoperit ca ochii sunt ferestre catre suflet

Ochiul este o fereatra catre univers, iar unele persoane spun ca ar fi chiar o fereastra catre suflet... Am auzit...

Închide