PRIN VIZORUL SUFLETULUI – pierderea celor dragi

0

Azi trecem pe o nouă pagină a Vizorului, o nouă reacţie, un nou impuls pe care Cerul l-a aşternut într-un suflet şi l-a adus aici pe meleagurile Noului Pământ. A fost o chemare, o rezonanţă ce a penetrat straturile subtile ale planului conştiinţei şi a adus la noi pe site, în comunitate, o chemare de la suflet către suflet. Un răvaş lăsat pe o mare înspumată care, serendipic, ajunge exact la malul la care trebuia să ajungă. Aici şi acum.

Iată şi chemarea:

„Dragii mei,multumesc ca v-am gasit….va impor ajutati-ma…sunt la capatul puterilor….Mihaela-Angela(Ella),surioara mea a murit pe 24 decembrie 2009 intr-un accident de masina…am ramas cu mii de intrebari si mai ales cu vesnicul ,,de ce?,,nu imi pot reveni,nu pot merge inainte,o iubeam enorm…..oare este bine unde este?durerea ma sugruma zi de zi….ma simt vinovata….eu trebuia sa fiu in locul ei…..cum sa fac sa ies din acest abis?cum sa pot accepta acest lucru?va implor nu ma ignorati…..”

Acestea sunt cuvintele pe care Carmen ni le-a lăsat în comentariu, ca să vedeţi cum lucrează Cerul, exact la reacţiile din urma primei întâlniri a Noului Pământ cu tema: Moartea. Am lăsat un răvaş pentru ea şi acum aşteptăm restul luminii ce se revarsă prin ocheanul vizorului sufletului.

Dragă Carmen
Suntem cu toţii într-o călătorie aici. Ştiu că sufletul pare că explodează, înţeleg de ce simţi aşa, pot găsi răspunsuri la multe întrebări… dar nu asta e important.
Important e să începi să priveşti altfel viaţa. Să ştii că dincolo de ceea ce trăim noi aici, e infinitul, e nemărginirea. Şi cu cât îţi e mai uşor să crezi şi să concepi aceste lucruri îţi va fi mai uşor să accepţi că viaţa asta înseamnă naştere, viaţă şi moarte. Implacabil, cu toţii trecem prin aceste cicluri, dar ele nu sunt decâr o mică parte din ceea ce este în realitate ciclul nostru de dezvoltare.
Avem cu toţii mai mult decât corp fizic, sora ta este aceiaşi acum, doar că noi nu o mai putem percepe cu simţurile primare, e energia minunată care a fost şi înainte de naştere. Şi crede-mă că toţi suntem aşa, până la ultimul om de pe planetă.
Apoi, fiecare om are destinul lui si nu poti fi vinovată de calea pe care o urmează altcineva oricât de apropiată ai fi de acea persoană. Decizia pe care sufletul cuiva o ia este al acelui suflet şi numai al acelui suflet. Cred că trebuie să crezi (şi aici mă refer la discuţii, cărţi, articole) în suflet şi în ceea ce înseamnă viaţa de după moarte şi în reîncarnare.
Să îţi povestesc ceva din ce am trăit şi văzut eu personal. Acum câţiva ani a murit un foarte bun prieten de-al meu într-un accident auto. Avea 33 de ani, doi copii, familie, părinţi… a fost greu, mai ales pentru părinţii lui, fiind singurul copil. Nu pot spune că mie mi-a fost uşor, nu, deloc.
Mama lui a ales să treacă peste, să îşi refacă viaţa şi să îşi aducă contribuţia aici, în acest plan la construcţia zilei de mâine, să aducă ceea ce avea ea de adus în lumea asta. Tatăl lui a ales să îl plângă zi de zi şi s-a cufundat în alcool şi în mai puţin de un an s-a dus după el… Fiecare a ales ce a crezut, dar întreabă-te, dincolo de suflet şi spirit şi Dumnezeu: nu mai ai persoane care ţin la tine şi te iubesc? nu ai de adus ceva oamenilor? nu ai ceva de oferit unor oameni pe care nu i-ai întâlnit încă? încearcă să cauţi răspunsuri la aceste întrebări dacă pentru ecuaţia cu sufletul nu poţi încă să pui egal cu RAIUL.
Şi totuşi dacă te uiţi puţin la cât de mare e universul şi la cât e în el şi în fiecare om, trebuie să existe ceva şi nevăzut în spatele tuturor lucrurilor, altfel sensul pe care viaţa îl are s-ar pierde, chiar şi matematic acesta ar fi un nonsens.
Ştiu că fiecare om are propria viaţă şi propriul univers în care trăieşte şi că fiecare are puterea de a trece peste tot ceea ce experimentează în viaţă, aşa că sunt sigur că încet încet vei putea să înţelegi adevărul din spatele tutror lucrurilor pe care le trăim aici, chiar şi moartea. Dacă nu te năşteai aici, creştină, şi te năşteai de exemplu în Tibet, ai fi sărbătorit moartea pentru că ai fi ştiut că e într-un fel o eliberare pentru sufletul persoanei care moare, oare modul lor de a privi viaţa şi moartea e greşit? Sau le dă mult mai multă forţă să fie ceea ce sunt şi să înfrunte tot ceea ce vine către ei cu zâmbetul pe buze şi cu inima uşoară.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
NOSSO LAR – CASA NOASTRA

Am revăzut aseară Nosso Lar şi cred că, datărită încărcăturii acestui film merită ca toţi să vadă acest film. Să...

Închide