PRIN VIZORUL SUFLETULUI – Adevarul din sine

2

Săptămâna această păşim iar într-un cadran cunoscut: reperele vieţii, misiunea personală, tendinţa de a ne deschide sub influenţa mediului energetic în creştere de frecvenţă. Aşadar săptămâna aceasta a poposit pe la noi Dorina care ne-a scris pe site, lăsând un comentariu la un vizor mai vechi. Voi trimite, ca de obicei, acest bol de lumină mai departe la destinaţie, căci asta e practic ceea ce pune cineva cu intenţie într-o formă recognoscibilă celorlalţi, în cazul nostru în scris.

Sunt sigur că sunt mulţi oameni care se simt aşa cum se simte Dorina pentru că suntem într-o perioadă de purificare şi de reaşezări şi asta crează o doză oarecare de haos, de fapt ordinea putând fi observată numai de la un nivel superior de conştiinţă. Să lansăm aşadar în eter chemarea ei şi să vedem cum se întorc fuioare de lumină înapoi pentru a desena un minunat fractal alb-auriu care deţine cheia acestei situaţii. Iubirea, voinţa şi speranţa/bucuria vor fi peceţi pentru rezolvare, oricare ar fi situaţia. Sunt lecţii pe care fiecare trebuie să le înfrunte.

Bine v-am gasit!
Spun asta pentru ca v-am gasit “intamplator” desi stiu ca nimic nu este intamplator. Am si eu o dilema legat de misiunea mea si de ceea ce pot sa fac. Am deja 46 de ani si sunt cumva intr-un impas in sensul ca nu reusesc sa gasesc de lucru nicaieri parca ceva ma tine in loc sau e ceva blocat. Am tot cautat insa mereu mi se inchid usile pentru ca am varsta care o am si nimeni pare sa nu aiba nevoie decat de cei mai tineri. Sunt uneori derutata, confuza, vreau sa imi ajut familia si simt ca parca am mainile legate caci nu reusesc sa ies din starea aceasta. Imi place enorm sa scriu, citesc foarte mult, am inceput cu lecturi motivationale care sa ma ajute sa ma dezvolt, sa evoluez pentru ca imi doresc foarte mult acest lucru. Imi iubesc enorm fetita si familia este un lucru sfant pentru mine. Tocmai de aceea ma simt neplacut pentru ca nu ii pot ajuta mai mult. Imi doresc sa pot participa la seminarii dar locul in care traiesc este lipsit aproape cu desavarsire de asa ceva. Imi doresc sa pot discuta cu un maestru reiki, sa invat de la el. Imi doresc sa incerc sa imi dezvolt capacitatile de bioenergetician dar nu stiu cum si nu stiu la cine sa apelez pentru asta (bineinteles in cazul in care as avea asa ceva – ceva imi spun in sufletul meu ca as putea sa fac asta… nu ma intrebati de ce spun asta pentru ca nu am un raspuns, pur si simplu asa simt – mi-ar placea mult sa pot ajuta oamenii, mai ales ca atunci cand ai aceste calitati esti binecuvantat si astfel daruiesti la randul tau, celorlalti .Vad ca sunt foarte multi oameni necajiti, saraci si as vrea sa fiu un vindecator care sa ajute fara a pune conditia banilor pentru ca din pacate prea multi fac asta (desi nu ar trebui).
Iubesc oamenii si inca mai cred ca daca esti bun reusesti sa schimbi un om si sa il ajuti sa devina bun la randul lui. Iubesc natura enorm, iubesc animalele si sufar cand le vad amenintate si fara adapost. Iubesc cantecul, poezia, marea… iubesc enorm copiii si ma bucur cand vad oamenii fericiti, cu zambetul pe buze desi, din pacate, se intimpla tot mai rar. Ma bucur ca v-am gasit si va multumesc din suflet ca mi-ati dat prilejul sa ma opresc putin pe aceasta pagina si sa va impartasesc cateva ganduri asa cum au venit ele din adancul sufletului meu. Namaste!

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

2 comentarii

  1. Pentru Doina(din scrierile mele)
    Inca o saptamana in care sa ma lupt cu dezamagirile, sa infrunt iarasi o lume pe care imi este din ce in ce mai greu sa o inteleg. Purtand eticheta „50 de ani” , esti tot mai des pusa pe raftul articolelor cu „defect”. Momentele de indoiala incep sa se succeada la intervale tot mai dese iar sentimentul excluderii da tarcoale, hamesit. Apoi este randul intrebarilor care stau la coada, mai bine zis se imbulzesc sa capete un raspuns cat de cat logic. Trebuie sa le cer scuze ca nu gasesc nici macar un raspuns de bun simt ci doar unul de complezenta : societate grav bolnava. Diagnosticul: surzenie, miopie avansata si dementa progresiva. Ma tem sa nu ma molipsesc! Ar fi infricosator sa nu mai pot fi altruista, sa-mi selectez prietenii in functie de statutul social sau sa ma indragostesc de un card “posesor” de persoana masculina. Asta ar mai lipsi! Si asa sufar de “normalitate” acuta , ar insemna sa devin o contradictie ambulanta.
    Ma duc sa iau un hap de optimism, trag de coltul buzelor spre zambet, pun un plasture cu speranta pe suflet , deschid umbrella (intre timp a inceput ploaia) si ma arunc in valtoarea vietii, convinsa ca pana la prima intersectie va iesi soarele.
    Namaste!

  2. Drago, dar stii bine ca tot ceea ce ai de tras e provocarea pe drumul catre absolut. Si ca noi te iubim pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce crezi sau spui sau faci. Si ca soarele este, indiferent de numarul norilor.
    Te imbratisam, soare deghizat!

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Universul – martor sau complice la împlinirea visului tau?

Nu vreau să fac presupuneri despre ceea ce știi sau nu știi despre Legea Atracției, așa că îți voi explica...

Închide