Prima intalnire Noul Pamant: roadele reflectiei despre moarte

5

Dragilor, desi am vorbit despre moarte la prima intalnire a comunitatii Noul Pamant, pot spune ca ne-am simtit tare bine. Nici n-a durut, ba chiar s-a si ras din toata inima. Motiv pentru care le multumesc lui Victor care ne-a povestit cum si-a luat portia de 5 gloante pe 21 decembrie, Sperantei care ne-a dezvaluit cum traverseaza episodul mortii ficei sale de doar 20 de ani, Cristinei care ne-a revelat cum a trecut de moartea tatalui, lui Puiu care ne-a si recitat poezia „Vaca” de Esenin, Dianei, Gabrielei, Danei si Mihaelei, gazda noastra, dar si celor 40 de suflete al caror nume nu l-am retinut, ce s-au inghesuit aseara in frumosul spatiu pregatit pentru sincronicitati si schimb de scurtaturi prin viata, OmRa. Prin ochelarii prin care privesc eu viata, totul a mers fantastic, mult peste ce ma asteptam, pentru o prima intalnire a atator oameni care simt la fel, desi nu s-au vazut niciodata. Am aflat de diverse intalniri cu moartea, care, culmea, nu au fost altfel decat revelatoare. Incredibil, dar adevarat, doua doamne tare dragute si evident, cautataore, au venit tocmai de la Targu Mures. Vom incerca sa le intoarcem efortul si sa facem o intalnire acolo:)

Pentru cei care nu au putut ajunge si m-au rugat sa le spun si lor ce s-a intamplat, voi face un mic rezumat al ideilor principale:

Am avut-o pe Luminita Oprea, un frumos spirit, care ne-a povestit despre un bun exercitiu de simulare a mortii, cu persoane in diverse functii si despre ce ne reveleaza un astfel de exercitiu: ce atasamente avem. La ce nu vrem sa dam drumul, ce asteptari ne tin captivisi tributari verbului „a avea”.

Am reflectat la principalele idei ce merita ceva atentie:

1. Moartea face parte din existenta. Vine la pachet cu viata. Cel ce face deosebirea intre ele este cel ce traieste in separare. A o imbratisa si accepta asa cum este, fara etichete negative este cheia catre a o integra.

2. Credintele noastre actioneaza asupra destinului nostru. Daca noi credem ca dupa moarte vom ajunge in iad, oare nu vom ajunge intr-o realitate numita iad? Oare nu noi generam totul in jurul nostru prin puterea credintelor care se bat cap in cap, de atat de multe ori? Ajustarea credintelor despre moarte poate sa ne asigure o destinatie mult mai inalta decat cea care ne este impusa de catre formele de educare/manipulare in masa.

3. Cel ce nu se priveste pe sine ca si pe un muritor, amanand la nesfarsit reflectia despre viata, este cel ce nu poate lua maximum de la viata. Pentru aceasta, am facut un exercitiu de 3 minute: daca acum esti in pragul mortii si iti privesti viata de la varsta pe care ai avut-o candva(adica azi), ce ai fi vrut sa realizezi? Ce ai fi vrut sa obtii de la viata? Ce ai fi vrut sa experimentezi? Ai mai fi stat cu oamenii cu care stai acum, ai fi avut job-ul pe care il ai acum, ai mai fi petrecut timpul asa cum o faci acum? Ai mai fi citit, mancat, calatorit, iubit asa cum o faci acum? Si, daca nu, actioneaza ACUM. Clepsidra nu asteapta.

4. Conditionarile sunt unul dintre bagajele cele mai grele. In cadrul unui studiu, oameni aflati in pragul mortii au declarat ca cel mai mare regret al lor este ca nu si-au trait cu adevarat viata. Avem tone de conditionarii in cadrul culturii, religiei, societatii in care traim. Nu face asa, ca nu se cade. Nu poti sa te desparti acum, nu e permis de biserica(desi nu va mai iubiti si doar va plimbati in aceeasi cusca, pufnind), nu ai voie sa mananci carne, esti om „spiritual” acum (desi tu nu ai transcens etapa asta, salivezi de fiecare data, insa joci teatru ca sa fii „om spiritual”, nu e bine sa te mai joci acum, ai deja o varsta, nu ai cum sa dai in mintea copiilor. Si alte, si alte zeci de conditionari.Fii sincer cu tine insuti. Lasa cartile de religie, invataturile de la scoala, limitarile societatii. Asculta-ti inima si traieste fiecare clipa, in toata splendoarea sa. Proiectele, asteptarile, atasamentele si rigurozitatea iti ofilesc zborul.

5. Fii. Incepi ziua ca un mic robot, cu bagajul de ieri. Polenizezi, rand pe rand, fiecare grija, care de care mai pitica. De la cum fac cu chiria, pana la „oare ma (mai) iubeste” si la „poate ma da afara”. Uiti ca aici si acum e viata. Aici si acum. Incepe ziua hotarand sa te bucuri de ce esti si sa daruiesti cea mai inalta forma de a fi celor pe care ii vei intalni. Intreaba-te clipa de clipa ce e cel mai inspirat sa fac acum si nu vei mai regreta nimic, niciodata. Incheie-ti ziua in recunostinta si iertare, amintindu-ti ca esti un mic val ce se bucura de a trai, in mic, intreg oceanul.

Inca o data multumesc tuturor, vom avea si continuarea acestei teme, dar pana atunci va astept cu mare drag pe 28 noiembrie la intalnirea numarul 2, care va avea ca tema de discutie: „Scoala relatiilor: cum sa iei totul daruind totul.

Sa nu uit, l-am avut si pe domnul Alan Watts cu acel scurt film despre moarte pe care il puteti vedea ceva mai jos:

 Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Sunt. Clipa de clipa. Doar ca mai uit, insa, cateodata... Ca si tine:) Si, pe calea catre reamintire, inteleg ca totul este déjà in mine. Ca totul este infinit mai frumos, complet, armonios si perfect decat imi pot imagina, de la un tomberon de gunoi pana la un rasarit fabulos. Aici si acum sunt un mic semafor pentru particulele de lumina de care ma ciocnesc, amintindu-mi, odata cu ele, ca nu e nimic de modificat. Doar de observat. Doar de savurat.

5 comentarii

  1. Mihaela Cristea on

    Minunată prima întâlnire NOUL PĂMÂNT!
    Simt că „am fost între voi”; cuvintele de mai sus le știu pe dinafară, …dar din interiorul meu… . Le-am învățat destul de bine atunci cînd „am plecat și m-am întors”…;… din cealaltă lume …! A fost frumos și acum o spun cu umor: pot să mor, dar să mor de mai multe ori …
    Felicitări și întâlniri cît mai multe, „frumoase și rodnice” !

  2. Dragii mei,multumesc ca v-am gasit….va impor ajutati-ma…sunt la capatul puterilor….Mihaela-Angela(Ella),surioara mea a murit pe 24 decembrie 2009 intr-un accident de masina…am ramas cu mii de intrebari si mai ales cu vesnicul ,,de ce?,,nu imi pot reveni,nu pot merge inainte,o iubeam enorm…..oare este bine unde este?durerea ma sugruma zi de zi….ma simt vinovata….eu trebuia sa fiu in locul ei…..cum sa fac sa ies din acest abis?cum sa pot accepta acest lucru?va implor nu ma ignorati…..

  3. Dragă Carmen
    Suntem cu toţii într-o călătorie aici. Ştiu că sufletul pare că explodează, înţeleg de ce simţi aşa, pot găsi răspunsuri la multe întrebări… dar nu asta e important.
    Important e să începi să priveşti altfel viaţa. Să ştii că dincolo de ceea ce trăim noi aici, e infinitul, e nemărginirea. Şi cu cât îţi e mai uşor să crezi şi să concepi aceste lucruri îţi va fi mai uşor să accepţi că viaţa asta înseamnă naştere, viaţă şi moarte. Implacabil, cu toţii trecem prin aceste cicluri, dar ele nu sunt decâr o mică parte din ceea ce este în realitate ciclul nostru de dezvoltare.
    Avem cu toţii mai mult decât corp fizic, sora ta este aceiaşi acum, doar că noi nu o mai putem percepe cu simţurile primare, e energia minunată care a fost şi înainte de naştere. Şi crede-mă că toţi suntem aşa, până la ultimul om de pe planetă.
    Apoi, fiecare om are destinul lui si nu poti fi vinovata de ce cale urmeaza altcineva oricat de apropiata ai fi de acea persoana. Decizia pe care sufletul cuiva o ia este al acelui suflet şi numai al acelui suflet. Cred că trebuie să crezi (şi aici mă refer la discuţii, cărţi, articole) în suflet şi în ceea ce înseamnă viaţa de după moarte şi în reîncarnare.
    Să îţi povestesc ceva din ce am trăit şi văzut eu personal. Acum câţiva ani a murit un foarte bun prieten de-al meu într-un accident auto. Avea 33 de ani, doi copii, familie, părinţi… a fost greu, mai ales pentru părinţii lui, fiind singurul copil. Nu pot spune că mie mi-a fost uşor, nu, deloc.
    Mama lui a ales să treacă peste, să îşi refacă viaţa şi să îşi aducă contribuţia aici, în acest plan la construcţia zilei de mâine, să aducă ceea ce avea ea de adus în lumea asta. Tatăl lui a ales să îl plângă zi de zi şi s-a cufundat în alcool şi în mai puţin de un an s-a dus după el… Fiecare a ales ce a crezut, dar întreabă-te, dincolo de suflet şi spirit şi Dumnezeu: nu mai ai persoane care ţin la tine şi te iubesc? nu ai de adus ceva oamenilor? nu ai ceva de oferit unor oameni pe care nu i-ai întâlnit încă? încearcă să cauţi răspunsuri la aceste întrebări dacă pentru ecuaţia cu sufletul nu poţi încă să pui egal cu RAIUL.
    Şi totuşi dacă te uiţi puţin la cât de mare e universul şi la cât e în el şi în fiecare om, trebuie să existe ceva şi nevăzut în spatele tuturor lucrurilor, altfel sensul pe care viaţa îl are s-ar pierde, chiar şi matematic acesta ar fi un nonsens.
    Ştiu că fiecare om are propria viaţă şi propriul univers în care trăieşte şi că fiecare are puterea de a trece peste tot ceea ce experimentează în viaţă, aşa că sunt sigur că încet încet vei putea să înţelegi adevărul din spatele tutror lucrurilor pe care le trăim aici, chiar şi moartea. Dacă nu te năşteai aici, creştină, şi te năşteai de exemplu în Tibet, ai fi sărbătorit moartea pentru că ai fi ştiut că e într-un fel o eliberare pentru sufletul persoanei care moare, oare modul lor de a privi viaţa şi moartea e greşit? Sau le dă mult mai multă forţă să fie ceea ce sunt şi să înfrunte tot ceea ce vine către ei cu zâmbetul pe buze şi cu inima uşoară.
    Dacă vrei avem şi rubrica Prin vizorul sufletului, pot publica şi acolo problema ta şi căuta să vedem ce vor spune şi prietenii noştri care răspund acolo, printre noi sunt psihologi şi oameni cu sufletul mare care pot ajuta şi pe alte căi, doar spune, vom face tot ce se poate. Ca de la suflet la suflet.

  4. Multumesc mult draga Flipi….te imbratisez….chiar as vrea sa pui problema mea si la rubrica mentionata de tine….sa inteleg ca frumusetea mea de surioara este bine,nu?……

  5. Da Carmen, aşa e. La fel de sigur precum răsare soarele în fiecare zi.
    Privite dintr-un alt plan toate cele care sunt se leagă şi se aşează într-un mod pe care noi de cele mai multe ori nici măcar nu îl intuim.
    Cu drag
    Flipi

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Bunker Roy: Invatand de la miscarea descultilor

Pe vremea când am vizionat acest documentar nu ştiam că am să fiu parte integrantă dintr-un proiect de eco-village. Se...

Închide