Lao Tse

Un caz aparte, o figură învăluită în mister, un personaj parcă de poveste care precede cumva istoria scrisă, şi deşi contemporan cu Confucius şi mai mult învăţător şi sfătuitor al acestuia, Lao Tse este practic sinonim cu cuvântul Tao, sau cu numeroasele ramuri care s-au născut de aici, cum ar fi Dao-ul născut de civilizaţia japoneză. Este practic autorul primei cărţi care pune bazele acestei filosofii de viaţă, a căii liniştii şi a tranchilităţii, a echilibrului total. Deşi avem date istorice relativ clare despre acest maestru, ele sunt totuşi neconcludente, şi nu pot deveni lait-motiv pentru cadrul în care povestea vieţii acestuia devine pânza pe care putem picta acele caracteristici relevante pentru cineva care vrea să înţeleagă drumul lui Tao şi Te.

Este Ssu-ma Chi’en, astolog, matematician şi istoric cel care documentează naşterea lui Lao Tse în jurul anului 604 îen, în timpul dinastiei Zhou.  Acesta ne oferă câteva date din registrul concretului despre omul carea stat în spatele maestrului, despre acele fapte, aparent banale, dar care, împletite în povestea celui care împreună cu Chung Tzu se cheamă că au pus bazele (prin lcurările pe care le-au scris, deşi nu îşi pot asuma total meritul pentru că lucrarea lui Lao Tzu “Tao Te Ching” este declarată ca fiind o colecţie de cunoştinţe, deci eminamente o lucrare colectivă, autorul fizic al transcrierilor neîncercând să îşi asume meritele total pentru aceasta, de altfel nici nu ar fi putut dat fiind statutul declarativ şi în sine trăit al autorului) curgerii numite Taoism. Este în această lucrare practic esenţa care defineşte trăirea maestrului Lao Tse.

 

http://www.taoistic.com/images/tao.gif

Înainte de a porni pe drumul descoperirii naturii realităţii din perspectiva taoistă trebuie atinsă câteva mici precizări semantice în legătură cu numele maestrului şi alte conexiuni care s-au făcut de-a lungul timpului în legătură cu persoana sa. În traducere exactă Lao Tzu (Lao Tse, Lao Tu, Lao-Tsu, Laotze, Laosi, Laocius sau alte forme adaptate limbajului dintr-o anumită regiune sau alta) înseamnă Învăţatul bătrân sau venerabil. Legenda spune chiar faptul că acesta s-ar fi născut cu părul alb, barbă albă şi cu nişte urechi mari, toate fiind semne atât ale înţelepciunii dar şi al vârstei înaintate. Această combinaţie de cuvinte este practic formată din termenii Lao care înseamnă bătrân şi termenul de nobilitate Zi care înseamnă maestru. Evident că cei doi termeni menţionaţi mai sus nu sunt numele maestrului ci aşa a fost cunoscut, la fel cum termenul Taishang xuanyuan huangdi (Împăratul primordial şi Misterul suprem – sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Laozi) nu este decât un alt apelativ care desemenează acel complex de calităţi exprimate de maestrul primordial al Chinei.

http://www.portaldemisterios.com/blog-imagen/octubre-2010/tao-te-ching.jpg

Împărțită ulterior în două părți (Tao Ching și Te Ching) lucrarea practică ne comunică “vechea cale”. Acolo unde treimea vechilor chinezi (Lao Tse, Chung Tse și Lieh Tse) a găsit sensul vechii înțelepciuni, calea Tao, calea abandonului, a eliminării tuturor opreliștilor ego-ului, calea în sine e cea care e importantă, nu destinația, nu modul cum o găsești, nici măcar existența acestei căi nu este importantă. Trebuie să te asocieyi căii, pentru că, pentru Toiști, asta e tot ce contează. Să trăiești, nu să te întrebi, să fii prezent ca și conștiință în fluxul neîntrerupt al vieții. Pentru ei, simpla prezență era mai mult decât suficientă, iar toate afeturile omului occidental sunt construcții iluzorii. De altfel, un mare adept al Taoismului, chiar declarat, este binecuscutul Osho, a cărui viață a fost foarte puternic influențată de această armonie a totului.

Ceea ce frapează la Taoism este greutatea încadrării într-un tipar, pentru că adepții acestui mod de viață, după cum i-am spus modul vechi de viață, dar cel adevărat, nu au temple în care să țină rituri, nu au rituri prin care să se dea mai departe cunoștințele acestei filoso-religii, iar semnele (rare statuete de obicei situate pe câte un vârf de munte, în solitudine și liniște, cu un izvor lângă) sunt așa de rare încât devin file de poveste pentru ceea ce înseamnă o colecție de povețe care pot conduce un practicant al Taoismului către calea personală. Către găsirea acelui adevăr care re se relevează ca frumusețe a lumii prin tot ceea ce ce reprezintă și este în sine. Practic, dacă înțelegi principiile de bază ale Taoismului poți înțelege personalitatea unui om ca Lao Tse, pentru că este un OM care renunță la ego și se lasă purtat de frumusețea fluxului creației în toate formele existente. Și la fel cum această non-acțiune devine în sine unica acțiune eliminând orice reziduuri ajunge până în subconștient, Taoistul trece dincolo de timp tocmai pentru că devine una cu timpul, practic renunțând la ceea ce a acumulat în subconștient dar și ca posesiuni fizice. Iar în mpomentul în care tot acest balast este înlăturat, totul devine curgere și divinitate.

Trebuie să fac o notă personală pentru că în momentul în care descoperi aspecte ale creației care ți se mulează pe suflet e doar normal să le expui pentru că în felul acesta îmbogățesști sursa cu energia proprie, oferindu-i poate și o nouă culoare, pentru că, la fel ca și adevărul exprimat de taoism, acesta nu e niciodată absolut, trecutul e acolo doar ca premergător al viitorului și clipa prezentă e tot ceea ce este. Cu toate astea trebuie să ating puțin o coardă a manifestărilor actuale, care sunt practic efecte ale unei plaje foarte largi de vibrații personale. În acest context calea lui Lao Tse trebuie să primească pentru un oficiant al ritului modernității, mai ales dacă e vorba de un rezident orășean, prins în tic-tacul tehnologiei și nu în rezonanța Schuman sau în ciclurile Lunii, o mică adăugire, o mică adendă, care, chiar dacă strict din punct de vedere al taoismului devine o himeră pentru că e limitativă, este cred, elocventă: libertatea înseamnă să faci tot ceea ce îți place (aici nuanțat cu ceea ce sufletul tău simte că e aplecat către) fără a dăuna celorlalți. Pentru că pare utopic să într-o lume a creației să fii total non-acțiune și non-implicare, deși e, poate, calea mai scurtă către sinele tău adevărat.

Am să închei cu câteva cuvinte ale lui Osho, din Cartea despre Tao: “…Nu poți descoperi calea urmând drumul parcurs de altcineva. Aceasta nu e ca o autostradă. Este mai degrabă zborul unei păsări prin aer – nu lasă urme vizibile. Pasărea a zburat, dar nimeni nu poate urma același traseu. Altfel spus, calea este o cărare fără cărare...”

Ai grija de vitalitatea ta! Afla detalii despre Vital Protect!

Author: Razvan

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Share This Post On

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

More in Maestri spirituali (37 of 47 articles)