5 intrebari pentru suflet – raspunde Adina Amironesei

1

A trecut ceva timp de la ultimul nostru episod in care am primit 5 raspunsuri din suflet dar iata, ca azi, cumva in concordanta si sincron cu timpul ce curge prin noi si pe langa noi, am ajuns in momentul unei noi dezvaluiri. Ajungem in aceasta viata sa ne cunoastem destul de putin pe noi insine, daramite pe ceilalti, asa ca un suflet care isi pune pe tapet ceea ce este nu poate decat sa ne aduca un sentiment minunat, o minunata recunoastere ori de cate ori oglindim ceva din calitatile ce ni se dezvaluie sub forma raspunsurilor. Si pentru ca se apropie sarbatorile de iarna sa intram in minunata atmosfera ce ne deschide inimile tuturor si pe propulseaza mai departe cu constiinta faptului ca suntem intr-adevar particule luminoase ce scriu momentul prezent in fiecare clipa prin ceea ce gandim, simtim si facem.

Pentru ca in fiecare e un Univers, prima carte de vizita a Adinei, ceea ce o reprezinta este in primul rand blogul personal, Universul personal: , unde poti gasi reperele principale ce te vor conduce catre creionarea figurii din spatele cuvintelor. Pentru ca stiu si eu foarte bine ce inseamna si ce a insemnat blogul personal pot spune ca citind articolele de acolo poti intelege destul de mult din partea motivationala si despre intentiile si directiile pe care Adina le urmeaza in viata. Si tocmai pentru ca despre asta vorbim, in cadrul raspunsurilor o sa aveti ca un raspuns in raspuns despre aceste directii si dorinte si idealuri. Sa intram deci in esenta acestui interviu, si anume intrebarile si desigur raspunsurile aferente acestora.

1. Cum ai caracteriza-o pe Adina, dacă ai fi o altă persoană?

Cum fiecare persoană are un filtru unic prin care mă privește (filtrul experienței prin care m-a cunoscut), este destul de greu să mă privesc prin ochii unei alte persoane. Însă am sa încerc să fac asta și am să o privesc pe Adina prin ochii unei persoane care mă cunoaște de mai multă vreme.

Adina este un experimentator/explorator al vieții și un om care iubește mult oamenii. Caută mereu în fiecare om pe care îl cunoaște și găsește mereu acel ceva minunat pentru că știe sigur că există în fiecare om o fărâmă de Dumnezeu, o scânteie unică ce face să merite toată atenția și energia pentru a fi cunoscută și scoasă la iveală. Adoră să vadă oamenii înflorind în preajma ei și îi place să-i ajute să se descopere pe ei înșiși. Aceasta este pasiunea ei.

Cea mai adâncă credință a ei este credința în Rostul lucrurilor, în acel Rost pe care, dacă ai răbdare suficientă, îl afli la un moment dat. Îi place să găsească acest Rost al fiecărui lucru și îi place de asemenea să descifreze semnele pe care i le trimite Universul. Nu crede în perfecțiune, nici în comparațiile cu ceilalți, însă are un “model” de Adina spre care tinde.

 

2. De unde ideea cu Portalul ? Care ar fi scopul final al acestui loc?

M-am găndit de multe ori la viitor, la cum ar putea arăta viitorul – mai exact cea mai bună variantă a sa – și de fiecare dată am ajuns la aceeași concluzie: viitorul nostru comun, acel „the best of” poate fi doar ca unitate în diversitate – cu transcenderea ideii de adevăr unic. Pentru că nu vom ajunge niciodată și nici nu ar fi firesc să ajungem să gândim cu toții la fel sau să avem aceleași păreri.

Pe acest fond s-a întâmplat să primesc un fel de inspirație, nu știu cum altfel să o numesc, ca atunci când începi să vorbești sau să scrii brusc despre ceva fără să știi de unde îți vin ideile, cuvintele…cred că fiecare dintre voi a trăit măcar o dată așa ceva. „Mesajul” primit avea ca puncte centrale: unitatea în diversitate și accentul pe Libertatea Căutătorului în alegerea informației cu care rezonează, altfel spus eu nu trebuia să intervin în alegerea acestuia.

Pentru că la Începuturi, Dumnezeu/Universul (sau puneți aici acel ceva în care credeți) a dăruit Omului Dreptul Suprem de a Alege, un Drept pe care eu îl consider Sfânt. Pentru că în esență nimeni nu are dreptul de a Alege în locul alcuiva iar noi toți în fața Universului suntem în esență egali.

Plecând de la acest mesaj subtil, am indexat pe portal până acum peste 1400 de site-uri, fără să le aleg după credințele mele, ci respectând acea condiție de imparțialitate.

Mai pot spune că portalul este un prim pas într-un alt proiect de suflet (de data aceasta unul concret), este un fel de barometru pentru sondarea măsurii în care noi toți suntem sau nu pregătiți să ne acceptăm, să ne respectăm și să ne ajutăm reciproc întradevăr, să admitem că suntem UNU cu adevărat.

 

3. Ce sfaturi născute din experiența personală le poţi spune oamenilor care nu mai au speranţa zilei de mâine, siguranţa unui adăpost sau mâncarea pe masă?

4. Ne poţi povesti ceva din experienţa personală care te-a marcat şi te-a aşezat pe drumul pe care mergi azi?

Voi răspunde la amândouă simultan deoarece răspunsurile sunt corelate între ele.

Un om care și-a pierdut total (100%) speranța nu cred că este încă în viață. Dacă este încă în viață înseamnă că undeva, chiar dacă nu este deplin conștient de asta, mai are încă speranță, credință în ceva.

Nu am fost în situația în care să nu am adăpost sau să nu am absolut deloc de măncare, dar am trăit două etape în care credința mea a fost foarte foarte aproape de zero. De două ori în viața mea asta s-a petrecut foarte abrupt și dureros.

Prima dată s-a întâmplat când am pierdut locul de muncă (fiind deja într-o perioadă de singurătate dureroasă). Pe vremea aceea credeam că pe noi oamenii ne definește statutul social, familia, etc. astfel încât atunci am înțeles că în realitate nimic exterior nu-mi aparține de fapt și nimic exterior nu durează pentru totdeauna. Atunci au început căutările mele.

Iar a doua oară s-a întâmplat când după multe căutări, dezamăgiri și îndoieli am ajuns la întrebările: “Dar dacă totuși lumea noastră toată este un produs al întâmplării?”, “Dacă totuși în spatele ființelor/lucrurilor/etc. nu există nici un rost și toate rosturile/sensurile sunt inventate de mințile noastre?”

Recunosc că aceasta din urmă a fost o perioadă de coșmar și încă una destul de lungă, perioadă pe care o pot numi fără îndoială noaptea neagră a sufletului deoarece mult timp după aceea am găsit-o descrisă asemănător în multe alte texte. Deoarece nu simțeam răspunsuri interioare pe vremea aceea, am luat-o încet, rece și matematic, plecând de la faptul că Universul este infinit, la fel și posibilitățile. Asta înseamnă că există o probabilitate infinit mică (foarte aproape de zero), neglijabilă în raport cu celelalte posibilități, ca lumea noastră să fie 100% rezultatul întâmplării. Am plantat această mică sămânță în mintea și sufletul meu și m-am sprijinit pe ea ca să cresc.

În decursul timpului am învățat din tot ce am trăit, din tot ce am simțit intuitiv și s-a confirmat după, din tot ce am văzut în jurul meu, mai exact: din TOT – și încet, încet, după o vreme, lucrurile au început să se lege atât în mintea cât și în sufletul meu, până când s-a conturat câte un sens pentru fiecare lucru, iar apoi s-a întrezărit un Rost fluid care le leagă pe toate.

Unul dintre aceste Rosturi este: fără să crezi în ceva nu poți realiza nimic, nu poți ieși din noapte neagră a sufletului dacă tu însuți nu te scoți de-acolo, nimeni altcineva nu te poate scoate. Îți poate fi alături, te poate sprijini, dar nu poate face nimic în locul tău.

Pentru mine a crede înseamnă a crede într-un Rost pe care, chiar dacă nu-l cunosc – am răbdarea până la “capăt” să îl aflu, indiferent cât de departe este acest “capăt”. De câte ori m-am grăbit să îl aflu nu am făcut decât să blochez descoperirea lui. Pentru că Rostul îl aflăm mereu la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai târziu. Iar sentimentul unei astfel de revelații nu se compară cu nimic din ceea ce este cunoscut și este sursă la rândul său pentru răbdarea căutării următorului Rost.

Tare mi-e drag să vorbesc despre asta, dar am să mă rezum la a spune că pentru mine „secretul” constă în răbdarea de a afla Rostul lucrurilor, al experiențelor prin care trecem fiecare (chiar dacă unele sunt foarte dureroase), în găsirea înțelepciunii carea leagă toate acestea în Totul din care facem parte.

 

5. Pentru că mâine e 21 decembrie am să închei prin a te întreba ce crezi despre acest moment care va veni? Şi în acest context care ar fi planurile tale de viitor în aceste condiţii?

Există suficiente experimente științifice care au demonstrat că gândurile noastre influențează materia. Asta înseamnă că noi toți construim viitorul în fiecare clipă fie că o facem conștient sau inconștient. În vremurile speciale pe care le trăim previziunile (oricare a sursa lor) au valoare de potențial, adică există numai o anumită probabilitate de a se transforma în realitate, iar acea probabilitate este fluidă (variază continuu).

Sunt sigură că multă lume știe deja că temerile noastre construiesc de asemenea viitorul doar că o fac într-un mod incontrolabil, pentru că frica este în mare măsură incontrolabilă. Dacă, de exemplu, tuturor (100%) ne-ar fi frică de o anume previziune, aceasta ar deveni realitate.

Pe de altă parte, se spune că dacă un singur om Crede (fără să se îndoiască) atunci Lumea e salvată. Fără să pot explica rațional, sunt absolut sigură că trăim într-o lume în care există mai mult decât un om care crede cu adevărat (indiferent de “culoarea” religiei sale sau de orice altă clasificare), astfel încât mâine va fi o zi minunată în care fiecare om va trăi transformări potrivite doar lui, transformări la nivel subtil care în foarte multe cazuri vor fi greu de observat și de cuantificat.

Deși eram mai demult un om al planurilor, acum nu mai sunt, prefer să las deschis tuturor oportunităților/potențialelor ce vor veni.”

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Un comentariu

  1. MA REGASESC IN INTREGIME IN RASPUNSURILE ADINEI AMIRONESEI; AM MERS IN VIATA DUPA CEEA CE AM SIMTIT CU INIMA SI NU AM REGRETAT SAU GRESIT.
    ”ASCULTA-TI INIMA SI LASA-TE CONDUS DE EA”!

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Arheosofia, o introducere de Tommaso Palamidessi – partea 4

In Sanctuarele din India, Egipt, Grecia, discipolul era adus de catre instructorul sau intr-o stare de somn letargic pentru trei...

Închide