Incepem intalnirile Noul Pamant. Primul episod: „Moartea: calea spre tine insuti?”

2

Dragilor, ne-am decis sa incepem intalnirile Noul Pamant.
Scopul acestora este de a ne intalni unii cu ceilalti, dincolo de ecranele computerelor. De a pune la comun cele mai bune si frumoase scurtaturi catre o viata armonioasa.

Primul episod este chiar despre sfarsit. De ce primul episod este despre moarte?

Moartea este subiect tabu in cultura noastra.
Nu vorbim de ea, nu ne gandim la ea, nu le explicam copiilor nostri ce este. Pur si simplu o ignoram, de parca nu ar fi cel mai sigur punct din destinul nostru.
Cand aveam 4 ani, un verisor de-al meu murise. Brusc, oamenii mari au inceput sa vorbeasca pe ascuns de Mihaita. Nu mai aveam cum sa il vad, dar nu se stia de ce. Dupa indelungi stradanii, am fost informat ca “s-a prapadit”. Bun, si asta ce inseamna?

Ce inseamna, pana la urma, moartea?

La o cautare de imagini pe Google, apar instantaneu DOAR imagini hidoase, pornind de la arhicunoscuta doamna cu gluga si secera pana la tot felul de creaturi sinistre. Este clar ca lumina zilei ca noi privim moartea ca pe o plaga, o eroare, o greseala.

Totusi, daca moartea ascunde doar suferinta, de ce mai exista? Nu este oare nimic bun in ea, nu putem gasi nimic valoros reflectand asupra ei?
Daca este insa, examenul final, de ce sa nu ne pregatim pentru el? De ce sa nu vorbim despre el? Fie ca e un examen ce poate fi absolvit, fie ca e un moment ce trebuie transcens, fie ca este doar o simpla modificare a vestimentatiei noastre astrale, moartea va urma, firesc, invariabil, acestei vieti.

Si, pentru ca ti se poate intampla si tie:), esti invitat sa te bucuri de viata alaturi de oameni frumosi, cautatori si inspirati, care, ca si tine, se incapataneaza sa priveasca lucrurile altfel decat cum au fost dresati la scoala si cum le sunt prezentate la televizor.

Vom reflecta la propriile noastre paradigme despre moarte. Si le vom pastra doar pe cele sanatoase. Vom cauta comorile ascunse ce se afla in spatele mortii. Ne vom reaminti cum priveau stramosii nostri moartea. Vom medita senin, calatorind prin culoarul prezentului continuu, vom lua cu noi o noua felie de intelegere, pentru o moarte “fericita”, asa cum ne-a urat inca de acum 40 de ani, un mare spirit, autoprocalamat “spiritual entertainer”, Alan Watts, intr-un scurt film pe care il vom proiecta cu aceasta ocazie.

Si, mai presus de orice, vom acorda macar 2 ore din viata noastra reflectiei asupra celui mai important subiect al acestei vieti.

Locatie: OMRA Cafe/Restaurant – Str. Occidentului nr. 11 (aproape de Metrou Victoriei)
Cand? Miercuri, 14 noiembrie, ora 19:00
Inscrierile se fac pe adresa: contact [at]noulpamant.ro
Investitie: 20 lei

Atentie! Locurile sunt limitate, va rugam sa va inscrieti din timp!


Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Sunt. Clipa de clipa. Doar ca mai uit, insa, cateodata... Ca si tine:) Si, pe calea catre reamintire, inteleg ca totul este déjà in mine. Ca totul este infinit mai frumos, complet, armonios si perfect decat imi pot imagina, de la un tomberon de gunoi pana la un rasarit fabulos. Aici si acum sunt un mic semafor pentru particulele de lumina de care ma ciocnesc, amintindu-mi, odata cu ele, ca nu e nimic de modificat. Doar de observat. Doar de savurat.

2 comentarii

  1. unii zic ca moartea e doar o trecere. unii zic ca ar fi insasi scopul vietii. unii spun ca murim in fiecare seara si ca inviem dimineata. altii spun ca reflexia asupra mortii ne face mai constienti si mai vii

  2. PRIMUL PAS.
    De ce? Cum? De unde? Oare? Tocmai mie? De ce sufăr? De ce n-am? De ce ăla şi eu nu? Mai bine mor… Sunt întrebări pe care, sunt sigur 100%, fiecare dintre noi şi le-a pus măcar o dată în viaţă, dezamăgit de situaţia cu care se confrunta atunci. Întrebări, la fel de universale, mai sunt: oare există Dumnezeu, există viaţă după…, de ce m-am născut (ca să mă chinui atâta…), de ce nu sunt fericit(ă), unde sunt, de ce nu sunt…. O să-ţi spun din capul locului că n-ai să găseşti în această carte răspunsul TĂU, direct! Dezamăgit?
    Sfânta Scriptură cuprinde cele spuse de Iisus, cuvinte care sunt răspunsuri la întrebări. Numai că ele, răspunsurile, au fost enunţate atât de metaforic (sau in pilde, dacă vrei) încât, pe parcursul timpului au dat naştere la diferite puncte de vedere. Aşa au apărut sectele, fiecare înţelegând CUVÂNTUL, după propria-i minte. Cred că au fost provocate şi războaie după cum au fost interpretate cuvintele…, răspunsurile (sau au fost măcar pretexte). Crezi că Iisus a vrut asta? Nici pe departe! El a ştiut că RĂSPUNSUL e al FIECĂRUIA şi e UNIC! Oricare dintre noi, atât de UNICI, dar atât de DIFERIŢI până la structura intimă a ADN-ului, va înţelege altfel, va REZONA altfel, va INTEGRA altfel un răspuns. Apropo de ADN, tocmai pentru că este unic este acceptat în criminalistică, alături de amprentele digitale la fel de unice, drept probe de netăgăduit în stabilirea adevărului. Deci, eşti UNIC, eşti CALEA prin care poţi afla ADEVĂRUL şi motivul pentru care îţi trăieşti VIAŢA! Ce frumos! Parcă ai mai auzit asta pe undeva….
    Aş putea să-ţi spun o convingere proprie: naşterea noastră, aici, acum, aşa, nu este o pură întâmplare sau o simplă urmare a faptului că mama şi cu tata au făcut sex la o dată şi o oră ideale, într-o poziţie anume. Treaba asta ai învăţat-o la şcoală, adică o instituţie care te pregăteşte să devii un membru al societăţii consumiste (caută Pascal Bruckner – „ Tentaţia inocenţei” şi citeşte), să te integrezi (că altfel vei fi un ratat!), şi s-o iei de la capăt ca mama şi ca tata (nu spun că e rău să faci ce au făcut părinţii, dar PENTRU CE au făcut…trebuie reinventat!). Să revin. Ştiinţele exacte, matematică, fizică, chimie, biologie, creează tipare, legi, reguli, după care produsul finit, adică rezultatul, este acelaşi. Dacă ne luăm după aceste ştiinţe ar trebui să fim identici până la forma şi componenţa fiecărui component. Ori am aflat că nu e aşa, că CEVA sau CINEVA face un efort ca să ne facă UNICI . Nu-i aşa că e stupid să crezi, acum, că, după MIRACOLUL acesta, urmează să-ţi trăieşti viaţa într-un perfect anonimat, ca şi consumator de bază de bunuri materiale, să te complaci într-un materialism atotdominator şi-ntr-o idee care spune că după…, nu mai urmează nimic; so, trăieşte-ţi viaţa la maxim, fă abuzuri, fă totul ca să TE SIMŢI BINEEE! Iar dacă nu reuşeşti asta, să AI CÂT VREI ŞI CÂT POŢI DUCE din orice, haleală, maşini, vile, bani, telefoane, sex, ori eşti un ratat ori un sinucigaş cert. Of! Şi dacă ai şti că nu tu eşti de vină! Este stupid, uite cum am pus întrebarea şi tot eu am dat răspunsul…
    Fac o paranteză. S-ar putea ca această carte să ţi se pară puţin… amestecată. O scriu prin „dictare directă”, ce „aud” aia scriu, ce simt aia transmit. O carte ce urmează un fir epic deja este „fabricată”, poate falsă. Transmite idei sau energii neadevărate. Nu vreau aşa ceva! Citeşte, pentru că, până la urmă, sunt SIGUR, vei descoperi PROPRIA ta idee, a ta, nu a mea! (FOARTE IMPORTANTĂ AFIRMAŢIA ACEASTA!)
    Spun că, tocmai din cauza celor afirmate mai sus oamenii nu-şi mai doresc FERICIREA, ci doar atingerea stării de bine care se realizează mult mai uşor. De fapt, dialog:
    – Şi până la urmă, ce vrei?
    – Să fiu fericit!
    – Defineşte fericirea!
    – ………….
    – E clar! Până la urmă nu ştii ce vrei!
    Mda, a spus-o altul: fericirea nu se defineşte, se trăieşte. Mai mult, majoritatea confundăm starea de bine cu fericirea; dacă ai un milion de euro spui că eşti fericit, dacă ai făcut sex…, la fel. Ţin să te dezamăgesc! DOAR te simţi bine. A! Poţi să te simţi ŞI MAI BINE dacă mai vine un milion sau o altă partidă de sex (normal, cu alt partener, parteneră..). Ciudat, lângă FERICIT nu poţi să adaugi MAI. E ca naiba, nu merge, nu simţi asta? E clar; so, dacă te simţi bine nu eşti fericit, e doar o stare de confort material, corporal. Bine, bine, şi atunci cum rămâne cu fericirea? Păi…, ca mai sus!
    Eşti în momentul în care îţi vine să arunci cartea din mână. Poţi să o faci, nu-i nimic. Mai devreme sau mai târziu ai să revii şi ai să te apuci din nou de citit, pentru că asta e ca viaţa. Când îţi vine să zbori, când îţi vine să intri în pământ. Faptul că eu nu îţi spun nimic (asta e în aparenţă), că răspunsul nu vine rapid, în primele pagini (mama ei de fastfood, fast life, fast love, …, fast!) te dezamăgeşte şi te face să renunţi. Eh! Rezultatul a ani de zile de educaţie, tradiţii, apucături nu se şterge cu buretele în două clipe!
    Sau, poate, vei citi în continuare. Sper din tot sufletul să fiu un partener de dialog de înţeles. Nu vreau să fac pe cine nu sunt, nu am făcut şcoli înalte (,,cu şapte etaje”), am citit câte ceva, am mai văzut un documentar (mulţumesc Nichi, Bogdan, Alina), fumez cam mult, am o soţie psiholog (bun tare!), trei copii frumoşi şi inteligenţi şi am evadat cu toţii din aglomerarea urbană, spre ţară, în căutarea liniştii şi grădinii proprii (apropo, acum câteva zile descopăr o zicere a cuiva, proverb: dacă vrei să fii fericit cultivă-ţi singur grădina! Acum, cu siguranţă nu e vorba DOAR de grădina cu cartofi, ceapă şi fasole!). Deci, nu te afli în faţa unei „somităţi” care vrea să-ţi vândă un tratat. De altfel, sper ca această carte să fie subţirică, îmi aduc aminte că nu am citit „ Război şi pace” pentru că era prea groasă! Bine, bine, vei zice, aia nu, aia nu, pentru ce să merg mai departe? Răspuns, dacă aia nu, aia nu pentru ce mai trăieşti? E întrebare ca un răspuns…
    Să ne întoarcem la începuturi. Naşterea fiecăruia nu este întâmplare, aşa cum spuneam mai sus. Există o părere care spune că noi, ca suflete (spirite) ne-am alege viaţa pe care urmează să o trăim în plan material. Cam cum vine asta…, avem nevoie să învăţăm în duh iar aceasta nu o putem face decât şi în plan material, adică aici, unde cele TREI părţi ale universului pot exista simultan – DUH, MINTE, TRUP, aici unde putem experimenta pe TOT şi pe SINE. Care este scopul, vedem peste câţiva paşi. Acum, n-aş spune că ŞTIM total, ce urmează să experimentăm în viaţa materială, pentru că dacă s-ar întâmpla asta n-ar mai avea sens să o facem. Cred că adevărul este cuprins într-o zicere care spune : „ Nimic nu este întâmplător!” dar cu o completare : „ … că este întâmplător!. Eu unul am încetat să-l mai văd pe Dumnezeu ( sau, mai bine, CEL CARE ESTE ) ca pe un aspru judecător stând pe un tron, cu o privire încruntată, care atunci când bagi degetele-n priză te altoieşte imediat. CEL CE ESTE iubire de nedescris nu poate induce frica în duh pentru că dacă ar face-o ar distruge inteligenţa firescului iar CREAŢIA ar intra în dezechilibru emoţional. Iubirea nedescrisă, cea lipsită de dorinţe şi aşteptări este punctul de sprijin al echilibrului total, perfect! Tocmai de aici vine şi liberul arbitru pe care îl avem ca DAT şi de care avem nevoie ca să experimentăm TOTUL, în toate dimensiunile LUI. („Conversaţii cu Dumnezeu”- Neal Donald Walsh, recomandare de explorat şi experimentat, hi,hi, hi!). Deci, personal, faţă de CEL CE ESTE şi care mă înconjoară cu atâta iubire, nu mă pot apropia cu frică. Am ales iubirea izvorâtă din CREDINŢĂ şi nu din RELIGIE! Şi despre chestia asta, peste câţiva paşi. Deocamdată trebuie să-ţi găseşti PROPRIUL RĂSPUNS la o dilemă: Ni s-a spus că, după moarte, sufletul omului se duce în rai sau în iad, după cele făcute în viaţa pământeană şi după o judecată individuală a CELUI CE ESTE. (NU EXISTĂ IAD!, asta să fie clar!). Bine, bine, dar ca sufletul ăsta să ajungă acolo…, trebuie să fi plecat de undeva şi nu mă refer la naşterea corpului…, nu găsesc nimic în scripuri despre asta şi, evident, sunt chestii care…, nu se potrivesc. Dacă sufletul există şi după moartea trupului…, n-ar trebui să fi existat şi înainte de naşterea lui? Au nu oare, având în vedere cele de până acum, sufletul este cel care vine, însufleţeşte şi face UNIC un corp? Ba da, strigă unii, e vorba de suflarea lui Dumnezeu, cel care…. Fraţilor, e clar, după moarte, eu voi fi din nou suflarea lui Dumezeu, CEL CE ESTE, şi mă voi întoarce la EL. Nu în iad! Sau, fiecare e liber să aleagă, vreţi iadul, mergeţi acolo, pentru că voi l-aţi făcut să existe!

    PASUL DOI

    Copilăria. Dacă e să ne luăm după o idee de-a lui Freud, este cea mai perversă perioadă din viaţa omului. Nu mă interesează, e părerea lui. Pe mine mă interesează altceva. Dacă tot venim de undeva, spre a ne completa SINELE în DUH, de ce nu avem amintiri despre ce a fost până în momentul naşterii? Hipnoza regresivă se pare că oferă un răspuns, eu n-am încercat-o, ea te poate duce în vieţile anterioare ba chiar şi în viaţa dintre vieţile pământene. De ce se petrece asta, adică să „uităm” brusc, la un momentdat, de toate acumulările din urmă…, nu ştiu, dar se pare că adânc, în subconştient, avem toate bagajele adunate pe parcurs, însă… Ştiinţa a dovedit că o cantitate imensă din informaţia pe care începem să o adunăm în viaţa pământeană actuală, oricum ajunge în subconştient, se depozitează acolo şi, din când în când, mai scoate capul când te aştepţi mai puţin (psihologia se ocupă cu asta sau nu numai cu asta). Eh, cumva, intrăm în viaţa asta…goi, atât la trup cât şi la suflet şi, bineînţeles, apare imediat cineva care începe să te „îmbrace”. În general, sunt părinţii, mama, tata, ba chiar bunicii.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
O metropola veche de 200,000 de ani in Africa – partea a II a

Cum a fost datat situl Odată ce ruinele au fost examinate, cercetătorii au fost curioşi să plaseze civilizaţia descoperită într-o...

Închide