Experiențele uimitoare de sincronicitate ale lui Carl Jung

0

Renumitul psihiatru elvețian și fondator al psihologiei analitice, Carl Jung (1875-1961) a avut un deosebi interes în misterele inexplicabile ale puterii minții și a timpului. Jung era fascinat și de subiectul vieții după moarte.

Cu toate că a tot susținut faptul că imortalitatea sufletului nu poate fi demonstrată, credea în comunicările cu cei decedați. În opinia lui Jung, telepatia putea fi folosită pentru contactarea celeilalte lumi. Jung a studiat și incidentele ce păreau să fie legate de timp și sens, însă nu din prisma cauzei și efectului. El a folosit termenul de sincronicitate pentru a descrie asemenea evenimente.

Multe dintre aceste incidente implicau vise sau premoniții, el petrecând mult timp către sfârșitul vieții pentru a explica asemenea experiențe.

carljung

Carl Jung (1875-1961)

Jung nu a fost niciodată prea deschis ca să își împărtășească experiențele sale neobișnuite. Simțea că nu dorea să supere comunitatea științifică. Totuși, în propria sa biografie, Jung a dezvăluit câteva dintre propriile întâlniri enigmatice cu necunoscutul. Credința sa în comunicațiile cu morții a fost întărită de propriile experiențe ciudate.

Într-o noapte, când Jung era acasă, așezat pe pat, gândindu-se la înmormântarea unui prieten la care fusese cu o zi înainte, a avut o viziune fulgerătoare. El și-a văzut prietenul decedat stând lângă patul său, uitându-se la el. Apoi, prietenul său a mers către ușă și i-a făcut semn lui Jung să îl urmeze. În mintea sa, Jung a aprobat și și-a urmat prietenul pe stradă până la casa acestuia.

Acolo, lui Jung i s-a arătat biblioteca. Prietenul său s-a urcat pe un scaun, a ridicat un deget și a arătat către o carte. Era al doilea volum dintr-o serie de cinci cărți. Jung a observat că acea carte era îmbrăcată în piele roșie și stătea pe un alt raft. Apoi, viziunea lui Jung s-a terminat, iar imaginea prietenului său decedat a dispărut.

A doua zi de dimineață, Jung nu putea să se oprească din a se gândi la ceea ce văzuse în mintea sa. Era curios și extrem de decis să viziteze văduva prietenului său. Când a ajuns la casa acesteia, a întrebat dacă poate vedea biblioteca. Spre surpriderea sa a descoperit că îtreaga scena era exact ca în viziunea lui din noaptea precedentă. S-a uitat la cărți și a văzut cea de-a doua carte dintre cele cinci ale volumului, stând pe celălalt raft și că aceasta era îmbrăcată în piele roșie. Totul era exact ca în viziunea sa.

A fost o experiență ciudată și neliniștitoare. Jung nu mai vizitase niciodată biblioteca prietenului său până atunci!

Cu o altă ocazie, atunci când Jung se întorcea acasă cu trenul, a fost deodată copleșit de imaginea cuiva care se înneacă. Acest lucru l-a supărat atât de tare încât nu reușea să se concentreze. Nu putea să scrie sau să citească. Singurul lucru la care se putea gândi era dacă nu cumva a existat vreun accident. Atunci când a ajuns acasă, a fost întâmpinat de strănepoții săi care i-au spus că cel mai tânăr dintre ei a căzut în lac și aproape s-a înnecat. Din fericire, copilul a fost salvat de cel mai marefrate al său.

synchronicity

Un aspect remarcabil a acestui incident este faptul că accidentul a avut loc exact în acleași timp când Jung avea vizunea înnecării cuiva.

Jung a mai povestit despre ciudatul incident care a avut loc într-o noapte când dormea singur într-o cameră de hotel după o conferință. Deodată, s-a trezit cu ciudat sentiment că cineva este în cameră. Era convins că cineva deschisese ușa și intrase acolo. A aprins lumina pentru a vedea cine este acolo, însă era singur… nu era nimeni altcineva în cameră. S-a concentrat și a încercat să își amintească ce s-a întâmplat. Și-a amintit că a fost trezit de o senzație de durere slabă, ca și cum cineva îi lovise fruntea și partea din spate a craniului.

A doua zi, Jung a primit o telegramă care a părut să explice ciudata sa experiență. Jung a fost informat că unul dintre foștii lui pacienți s-a împușcat. Glonțul se înfipsese în spatele craniului acestuia.

De altfel, multe evenimente de sincronicitate li se întâmplau frecvent lui Jung și pacienților săi.

În  (Structura și dinamica psihicului), Jung scrie:  “O femeie tânără pe care o tratam a avut, într-u moment critic, un vis în care i se oferea un scarabeu de aur. În timp ce îmi povestea visul stăteam cu spatele la fereastră, care era închisă. Deodată am auzit un zgomot în spatele meu, ca o bătaie ușoară. M-am întors și am văzut o insectă zburătoare lovindu-se de geam, pe exterior.

Am deschis geamul și am prins creatura în zbor, atunci când a intrat în cameră. Era cea mai apropiată analogie la scarabeul auriu, care se putea găsi la această latitudine, un gândac scarabaeid, un cărăbuș  (Cetoaia urata), care în ciuda obiceiurilor sale normale, a simțit o dorință urgentă de a intra într-o cameră întunecată, exact în acest moment. Trebuie să recunosc faptul că nu mi se mai întâmplase vreodată așa ceva și nici nu mi s-a mai întâmplat, iar visul pe care l-a avut pacienta rămâne unic în experiența mea”.

În timp, Jung a devenit convins de faptul că evenimente sincrone au o semnificație profundă și că ar trebui examinate cu atenție și în profunzime.

Speranța lui era că, într-o zi, fizica și psihologia se vor unifica pentru a dezvolta un concept comun ce ar trebui să servească drept cheie de unificare pentru toate forțele din lumea fizică și psihologică.

sursa: Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Secretele minții: gândurile tale pot declanșa abilități extrardinare

“Aceste studii sugerează faptul că vederea este limitată, cel puțin parțial, de inconștiență. Cu toate că studiile au folosit inconștiența...

Închide