Învățăturile lui Paracelsus despre natura omului

0

Omul este fiinţa cea mai evoluată, în el Natura atingând culmea eforturilor ei evolutive. În om sunt conţinute toate puterile şi toate substanţele care există în lume şi el constituie o lume în sine. Sunt ideile pe care le propune medicul şi alchimistul de origine elveţiană Paracelsus, care, deşi şi-a dus existenţa în închistatul secol XVI, a gândit înaintea vremurilor sale. Şi a gândit îndrăzneţ pentru acele timpuri.

Nu există nimic în cer sau pe pământ care să nu existe şi în Om, iar Dumnezeu din cer este de asemenea şi în om, iar cei doi nu sunt decât Unu.“

O propunere îndrăzneaţă pentru un secol superstiţios şi bigot

venită din partea unui doctor care a propus noi tehnici de vindecare a pacienţilor, în concordanţă cu ceea ce ne oferă natura şi puterile ei magice de tămăduire.

Asta deoarece orice om, în calitatea lui de parte a marelui organism al lumii, poate fi cunoscut cu adevărat numai dacă îl analizăm în raporturile lui cu natura universală, şi nu ca o fiinţă separată, izolată de natură. Mai mult, omul depinde în existenţa lui de natură, iar starea naturii depinde de condiţia speciei umane, iar dacă vom cunoaşte natura, vom cunoaşte omul şi dacă vom cunoaşte omul, vom cunoaşte natura.

În cartea , aflăm din scrierile marelui gânditor că „natura omului poate fi cunoscută prin înţelegerea sferei de sus a lumii celei mari sau prin cercetarea sferei de jos a lumii celei mici, ca şi cum ele ar fi aparent un singur firmament, o singură stea, o singură fiinţă, deşi apar vremelnic în forme şi înfăţişări diferite”.

Mai exact, sfera minţii universale este firmamentul de sus, iar sfera minţii individuale este firmamentul de jos, dar ambele sunt intim legate între ele, şi sunt esenţial una, aşa cum am menţionat mai sus. Paracelsus a crezut cu tărie în relaţia dintre Dumnezeu, Natură şi om, ideologia unui adevărat alchimist, de altfel.

Omul – un întreg univers în miniatură

univers-in-miniaturaParacelsus ne invită să observăm că trăsătura interioară a omului se exprimă adesea în înfăţişarea lui exterioară, chiar şi în felul cum merge şi în sunetul vocii sale. Tot astfel, caracterul ascuns al lucrurilor este, într-o anumită măsură, exprimat în formele lor exterioare. Atât timp cât omul rămâne într-o stare naturală, el recunoaşte amprentele lucrurilor şi cunoaşte adevăratul lor caracter, dar cu cât se abate mai mult de la calea Naturii, şi cu cât mintea sa este mai puternic atrasă de înfăţişările exterioare iluzorii, cu atât mai mult îi slăbeşte această putere.

Omul este înzestrat cu putere de autocontrol şi nici o influenţă din afară nu îl poate stăpâni, dacă el îşi exercită această putere. Conform învăţăturilor alchimistului medieval, influenţele macrocosmului nu se pot imprima atât de uşor într‑un om raţional, înţelept şi lipsit de patimi, aşa cum se întâmplă cu animalele, vegetalele şi mineralele, pe care influenţele exterioare le controlează într‑o asemenea măsură, încât caracterele lor pot fi văzute în forme, culori şi pot fi percepute după mirosul şi gustul lor. De exemplu, vârsta unui cerb poate fi cunoscută după numărul şi forma coarnelor lui.

Această ştiinţă, care constă în compararea aspectului exterior al unui lucru şi adevăratul său caracter, este numită de Paracelsus „Anatomie”, armonia existentă între formă şi însuşiri având, adeseori, pentru medic o însemnătate mai mare decât formele exterioare.

Dacă medicul înţelege proprietăţile medicamentelor şi natura bolilor, va descoperi că între ele există o concordanţă. Între Macrocosmos şi Microcosmos există nu numai o relaţie generală, ci şi o intimă interacţiune şi interrelaţie între părţile lor separate, fiecare parte a marelui organism acţionând asupra părţii corespunzătoare a micului organism, în acelaşi sens în care diferitele organe ale corpului omenesc sunt strâns legate între ele şi se influenţează reciproc, manifestând o puternică atracţie între ele chiar şi după ce aceste organe au fost separate de trunchi“, arată Paracelsus.

Mai exact, există o mare afinitate între stomac şi creier, între sâni şi uter, între plămâni şi inimă etc.

Afinitatea dintre stele și organismului ființei umane

steleÎn plus, mai arată filosoful citat, în afară de aceasta, există şi o mare atracţie între planete şi stele, pe de o parte, şi organele trupului omenesc, pe de altă parte. Sau, mai pe scurt, o corelaţie între stelele de pe cer şi organele omului.

O asemenea atracţie există între stele şi plante, între stele şi stele, între plante şi plante şi între plante şi organele corpului uman.

Ca o consecinţă a acestor relaţii, fiecare corp poate produce anumite schimbări în activitatea vitală a unui alt corp faţă de care el manifestă o atracţie.

Neutralizarea, distrugerea sau eliminarea oricăror elemente specifice, care provoacă boli, ca şi schimbarea acţiunii nesănătoase şi anormale a principiului vital într-o stare normală şi sănătoasă constituie baza sistemului terapeutic al lui Paracelsus. Scopul urmărit de el a fost restabilirea în organismul bolnav a echilibrului necesar şi refacerea vitalităţii pierdute prin atragerea principiilor vitale din obiectele şi puterile care au viaţă. care posedă calitatea corespunzătoare a acelui principiu au fost cele mai potrivite pentru restabilirea sănătăţii.

Creative Commons License
Învățăturile lui Paracelsus despre natura omului by Noul Pamant is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Să învățăm să practicăm compasiunea, bunătatea și fericirea

Stiind ca ne putem schimba creierele, ne putem intreba, ce dorim sa avem in creierele noatre? Si ca rezultat, ce...

Închide