EDUCATIA VIITORULUI

0

Pentru că viaţa chiar este o sferă în care putem aşeza tot ceea ce înseamnă dorinţele noastre, acţiunile noastre, visele noastre, gândurile noastre, faptele noastre, sentimentele noastre şi multe multe, absolut toate aspectele de care poţi fi conştient la momentul la care faci observaţia, şi pentru că sfera se apropie de forma ei perfectă în momentul în care aceste vârfuri (pe care le-am enumerat mai sus) sunt în număr mare, cât mai mare (în momentul în care tinde a depăşi ceea ce mental putem proiecta tinde exact ca limitele către sferă) trebuie să ne aţintim atenţia şi către educaţia holistică, alături de medicina holistică, de trăirea holistică, de societatea care să le conţină şi să le menţină cu căldură ca într-un cuib cald.

Ating această margine importantă a sferei pentru că Noul Pământ este această sferă şi fără acest sector din cercul întregului, nu se poate. Mai ales că în lumina schimbărilor prin care lumea se pregăteşte să treacă şi trece în acest moment, pregătirea unui val de tineri treziţi şi cu inima deschisă e normală şi dacă privim către ei ca şi generaţie de copii indigo, de cristal sau curucbeu (denumirile le veţi regăsi în multe texte,e bine să aveţi nişte repre lingvistice chiar dacă unele dintre ele ni se par îndepărtate, înţelesul lor e de importanţă majoră) dar şi ca participanţi la crearea lumii de mâine. Sunt beneficiarii direcţi ai sentimentelor, gândurilor şi acţiunilor noastre şi dacă acestea – toate trei – nu sunt îndreptate şi către ei, înseamnă că nu suntem conştienţi de importanţa acestora. Dacă nu pentru ei, atunci pentru iubirea pe care o simbolizează, atunci pentru acest perpetuum mobile care ne transformă din copii în părinţi, în părinţi de părinţi, în părinţi de părinţi de părinţi… cred că e esenţialmente important ca ei să conştientizeze că există acest rezervor infinit de putere în fiecare, să nu îi mai limităm la a gândi într-un tipar bi-dimensional în faci cutare atunci se întâmplă cutare, să le oferim şi instrumentele practice pentru a FI nu doar pentru a gândi şi a învăţa. Să lăsăm să se coacă natural fiecare fruct în sezonul în care trebuie să se coacă şi să avem discernământul de a o face conştient.

Şcoala viitorului nu însemnă materii, nu înseamnă discipline ci înseamnă trăire, înseamnă re-găsire, înseamnă natural. Şi e posibilă datorită unor oameni sufletişti care se dedică în totalitate acestui lucru pentru că simt că le este locul acolo şi pot face acest lucru dezinteresat şi plini de iubire. O stare de a FI vibrantă în care devii cel mai bun prieten al copilului, devii mentor dar nu direcţionezi, devii vector dar nu forţa din spatele lor. Ei, spre deosebire de noi, nu sunt plini încă de toate programele societăţii de azi, nu le simt prezenţa în fiecare celulă, nu trebuie să se lupte cu nişte adevăruri „strâmbe” pe care să le conştientizeze şi să lucreze asupra lor. Ei sunt o pânză albă, imaculată, pe care vor picta flori dacă asta le arăţi sau vor picta sânge. Da, e atât de simplu. Ştii că micuţul de lângă tine înţelege absolut orice îi spui? Chiar dacă la nivel de conştienţă ceea ce îi spui poate a nu avea o însemnătate, el e mult mai mult de atât, în structurile sale superioare acele lucruri pe care i le spui au ecou. Şi cu cât „învăţăturile” pe care i le oferi sunt mai deschizătoare cu atât îl ajuţi mai mult să crească.

Societatea de azi prezintă un mic dezechilibru datorită prezenţei exacerbate a curentului Yang în structura sa vizibilă, a masculinului, a emisferei din stânga a creierului. Asta se traduce, în sistemul de învăţământ prin învăţare mecanică şi logică. Desigur că în procesul de creştere sunt şi aceste două componente importante dar nu sunt singurele ce trebuie dezvoltate. O întreagă emisferă e lăsată să doarmă numai din cauză că sistemul actual nu are elementele necesare pentru a o stimula decât la suprafaţă. Aici e de lucru foarte mult pentru că nu poţi aplica un sistem rigid de reguli şi să te aştepţi la rezultate. Aici trebuie să îţi foloseşti imaginaţia, intuiţia şi să fii prezent în a observa reacţiile copiilor şi a-i ajuta să facă fiecare paşii pe drumul lor unic. Nu e o treabă uşoară dar nici ceva ce nu se poate face, cu dedicaţie şi iubire nimic nu e imposibil. Apoi trebuie să evidenţiem legăturile care trebuie avute între dascăl şi părinte – copil, pentru că societatea de mâine nu mai aşează bariere între membrii comunităţii, suntem toţi UNU şi trebuie să ne comportăm ca atare la toate nivelurile.

În loc de încheiere, pentru că acest subiect nu poate fi considerat încheiat niciodată sub niciun aspect, vă las un gambit pentru contemplaţie. Un copil de cristal, născut total deschis, care îşi aduce aminte nu numai ultimele vieţi dar a şi trăit ca bunic al unuia dintre părinţi, cum îl înveţi? Cum îl aşezi într-un normal al societăţii, sau îl aşezăm undeva alături de copiii bolnavi de SIDA pentru că nu ştim să ne purtăm cu ei? Un copil care e autist şi ne arată nişte capacităţi ale lumii de mâine, care face nişte lucruri la care noi nici nu putem visa, dar nu ştie să comunice cum îl faci să se simtă normal, să ştie că e acolo şi are locul lui? Sau unul care scrie de la vârste fragede despre extratereştrii descriind cu lux de amănunte tehnologii care încă nu există pe Pământ? Şi acesta e doar începutul unui şir lung de experienţe care nu mai pot fi ţinute în şabloane, suflete care depăşesc standardele şi etalează din plin unicitatea lor minunată. Asta trebuie să ne conducă natural într-o stare de recepţie pentru a fi ca o carte pentru cei mici în acelaşi timp întărind caracteristici care îi pot face pilonii zilei de mâine: focalizarea, curajul, cooperarea, aprecierea, iubirea. Să fim acel sprijin real pe care l-am întrezărit în opera lui Platon, în societatea perfectă pe care el o vedea condusă de sfatul bătrânilor (ei bine aici înţelepciunea sufletului poate compensa vârsta biologică) şi copiii erau crescuţi de întrega comunitate şi erau trataţi la fel de bine cu toţii şi toată lumea participa la acest proces, aducând acel lucru unic pe care ştia să îl facă cel mai bine (ceea ce într-un fel exprimă ideea de dascăl al viitorului)

Să învăţăm să FIM mai întâi şi apoi vom găsi acele repere interioare care ne vor ajuta în orice situaţie de acum înainte, să construim baza pe care orice floare îşi poate etala peţiolul plin de culoare şi gust fantastic către lumină. Luând loc în curgerea infinită a vieţii activ, hotărât şi cu speranţă. Să poată oricare dintre ei să ne ia locul în orice am face, oricât de greu sau complicat ar fi şi să o facă mult mai bine, cu sufletul uşor şi plini de iubire. Să reinventeze viitorul asemenea păsării Phoenix e renaşte din propria-i cenuşă pentru a avea aceiaşi strălucire conferită de elementul care o compune: focul. Să le aprindem focul sufletului şi să îi lăsăm să lumineze Pământul cu iubirea lor!

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Lumea ascunsa la vedere

Ştii că orice culoare e doar un sector de cerc din perfecţiune. Ştii că dacă aşezi o lupă în faţa...

Închide