Problema „descoperirii sinelui”

0

“Sinele este un stil de a fi, ce este în continuă expansiune în procesul definirii, afirmării, reviziilor și a creșterii, un proces care este imaginea, am putea spune, a procesului vieții unei societăți sănătoase”.

“Nimeni nu îți poate construi podul pe care tu, doar tu singur, trebuie să traversezi râul vieții”, scria tânărul Nietzsche la treizeci de ani în tratatul descoperirii propiului sine. Cu toate acestea, în secolul și jumătate care a trecut de atunci, a început s ăapară o disonanță curioasă în cultura noastră. Pe de o parte, am devenit tot mai fixați pe sine ca lentilă principală de interpretare a lumii – o fixație pe care McEwan o satirizează atât de genial și care a născut epidemia tragică a ideilor politice militante de astăzi; pe de altă parte, descoperirile din neuroștiințe au demonstrat din nou că sinele pe care îl experimentăm ca fiind atât de copleșitor de real – pluta psiho-fiziologică a experiențelor pe care plutim de-a lungul râului vieții – este un produs secundar senzorial-perceptiv al conștiinței și care este complet iluzoriu în soliditatea sa.

Cu mai bine de jumătate de secol în urmă, poetul laureat cu premiul Pulitzer, Robert Penn Warren (24 aprlie 1905 – 1989) a atras atenția că avem nevoie să avem grijă atunci când studiem noțiunea ”descoperirii sinelui” în Democracy and Poetry – lucrarea sa magnifică Jefferson despre putere, gingășie și rolul artei într-o societate sănătoasă.

Robert Penn Warren

Cu câteva decenii înaintea observațiilor pline de spirit și înțelepciune făcute de psihologul de la Harvard, Daniel Gilbert, care spun că ”ființele umane sunt munci în desfășurare care cred greșit că sunt finalizate”, Warren pune sub semnul întrebării tendința culturală a tinerilor de a-și lua timp liber de la școală sau muncă pentru ”a fugi de tot” și a se regăsi. El scrie:

În fraza ”să mă găsesc pe mine” zace ideea că sinele este o entitate pre-existentă, ca un fel de idee Platonică ce există într-un tărâm mistic, dincolo de timp și schimbare. Mai mult chiar, ca o pepită de aur pe cursul unui râu, ca oul de Paște ascuns în tufiș în cadrul unei vânători după ouăle de Paște, un trifoi cu patru foi care promite un noroc miraculos. Iată aici esența pasivității, chintesența propriului noroc. Dar și esența absurdității, de asemenea, pentru că sinele nu va fi descoperit niciodată, ci trebuie creat, nu accidentul fericit al pasivității, ci produsul a mii de acțiuni, mici și mari, conștiente și inconștiente, realizate nu ”departe de toți și toate”, ci ”în fața întregului”, pentru mai bine sau pentru mai rău, în muncă și distracție, mai degrabă decât în timpul liber.onsonance with my own deep belief in the ongoingness and fluidity of our becoming, Warren adds:

Sinele este un stil de a fi, ce este în continuă expansiune în procesul definirii, afirmării, reviziilor și a creșterii, un proces care este imaginea, am putea spune, a procesului vieții unei societăți sănătoase

Într-un fel care ne reamintește observația frumoasă făcută de directoarea executivă a Academiei americane a poeților, Jennifer Benka, prin care ”poemele sunt situri fizice de descoperire [și] simțire-înregistrare a umanității noastre”, Warren consideră rolul poeziei ca un soi de loc geometric al ființei noastre care evoluează.

Care este rolul poeziei în toate aceste lucruri? Rolul ei este să fie un antidot, un antidot suveran, pentru pasivitate. Pentru simplul lucru că poezia este aceea ce cheamă la participare, de la ecoul secret din mușchi și nervi care ne identifică cu mediul înconjurător până la hotărârea imginativă ce naște cele mai profunde canale unde stau valoarea și voința vieții. Maim ult decât atât, ea hrănește propria noastră voință în procesul testării valorilor proprii. Iar acest lucru nu ar trebui văzut ca având o utilitate estetică ci este, mai dregrabă, un mod de a descrie plăcerea noastră pentru poezie ca o aventură în sărbătorirea vieții.

Completează această porțiune specifică din transcendența profundă a lui Warren din Democracy and Poetry cu perspectiva lui Walt Whitman asupra identității și a paradoxului sinelui, dar și cu ceea ce filosoful Rebecca Goldstein spune despre ceea ce te face din tine și din sinele tău din copilărie aceiași pesroană în ciuda unor schimbări de o viață, iar apoi revizuiește ceea ce spune Elizabeth Alexander despre ceea ce face poezia asupra spiritului uman.

sursa: https://www.brainpickings.org/2017/06/07/robert-penn-warren-democracy-poetry-finding-yourself/Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Codul binar era folosit în India și Polinezia cu mult timp îninte ca Leibniz să îl inventeze

În 1703, matematicianul german Gottfried Leibniz a demonstrat avantajele sistemului binar pentru calcule și, prin acest lcuru, a pus fundația...

Închide