Paradoxul identității

0

Acesta ar putea fi un concept nou pentru mulți și pare că pune sub semnul întrebării chiar esența a ceea ce înseamnă să fii om. Dintr-o altă perspectivă, este la fel de evidentă ca respirația noastră și mai accesibilă decât orice am putea să credem sau gândim despre noi, despre lume și Dumnezeu. Este ceea ce suntem atunci când ne naștem, însinte de a culege gânduri și concepte de-a lungul timpului.

Am convingerea co una dintre cele mai răspândite și mai mari surse de suferință în societatea de astăzi este noțiunea identității noastre conceptuale: cine cred că sunt. Descartes punea egal între gândire și ființă cu mulți ani în urmă, iar mulți dintre noi încercăm să găsim o cale către adevărata realitate cu mai multă pasiune și foc decât oricând.

Oaza Naturii noastre Esențiale

Lumea nu a fost niciodată mai obsedată de identitatea egotică, atât la nivel individual dar și colectiv, ca până acum. În fiecare arie a vieții umane, vedem nașterea și proliferarea ideilor legate de cine suntem și cum alegem să ne dientificăm cu noi înșine. Ca profesionist în domeniul sănătății mintale văd că acesta este miezul suferinței oamenilor ce au fost diagnosticați cu diverse afecțiuni sau boli.

De exemplu, eu am fost diagnosticat cu depresie atunci când eram adolescent. Simțul identității mele s-a schimbat în aceiași zi către o ”persoană deprimată”. Aceasta nu a fost vina mea sau a doctorului, ci a fost procesul inconștient al strângerii informațiilor și cel în care încercăm să înțelegem emoțiile dificile.

Gândindu-mă la mine ca la un ”individ deprimat” a părut să ajute să mă împac cu emoțiile grele, dureroase pe care le simțeam în acel moment. Pe termen lung însă, acest mecanism a avut efecte opuse. M-am văzut ca fiind deprimat atât de mult timp încât acest lucru a devenit o obișnuință în modul în care vorbeam despre mine și cum relaționam cu mine însumi. Am ajuns în punctul în care nici măcar nu putam să concep ceva despre mine dincolo de ideea de ”depresie”.

Recent discutam cu un prieten care se tot luptă cu schizofrenia. Mai exact, ea a s-a tot luptat cu eticheta de schizofrenie. Aceasta este ironia ciudată a ajutorului în cazul problemelor mintale, câteodată. Mi-a spus că simptomele ei actuale s-au îmbunătățit din cauza schimbărilor pozitive pe care le-a făcut în viața ei și din cauza faptului că a pus sub semnul întrebării anumite gânduri pe care le are. Problema majoră din nou pare să fie lupta cu identitatea de sine care se simte ca fiind limitată și restrictivă. În mod specific, a citat statisticile legate de numărul de persoane cu schizofrenie care nu pot avea succes în anumite domenii ale vieții.

Sistemul medical implicat în sănătatea mintală este un exemplu evdent al modului în care operează acest paradox al identității. Se crede că avem nevoie să ne gândim la noi înșine într-un anumit fel pentru a putea depăși simptomele asociate cu acea definiție specifică. Este ca și cum ar trebui să admitem că ”suntem deprimați” pentru a ne simți mai bine. În practică vedem că opusul pare să fie valabil în multe cazuri.

Pentru marea majoritate a populației, vedem multe exemple de moduri de identitate de sine în fiecare aspect al vieții. Ceea ce vreau să punctez este faptul că nu avem nevoie să ne agățăm de aceste idei atât de puternic pentru a funcționa și a fi fericiți ca indivizi și ca și comunitate.

Unele exemple: dacă se întâmplă să votez pentru un anumit candidat politic, nu am nevoie în mod neapărat să mă identific drept un suporter înfocat al acelei persoane. Dacă urmez o anumită religie (sau nu) pot folosi acest fapt pentru a-mi îmbogăți viața mea persoanlă și cea a acomunității fără nevoia de a crea o identitate opusă în jurul credințelor mele sau a lipsei acestora.

Acest lucru crează un mediu ambiant mult mai sănătos în general, pentru că oamenii nu simt că au nevoie mereu să își apere această identitate de sine specială de cei care se pot identifica cu altceva. Începem să ”purtăm” propriile gânduri și credințe mai mult ca pe niște haine, fără să ne agățăm de ele ca și cum ar fi niște pături care ne mențin în siguranță.

Ca practician în domeniul sănătății mintale și al dependențelor, mă confrunt cu durerea oamenilor atunci când se văd într-o lumina negativă și cu eliberarea lor atunci când eliberează acest bagaj mintal. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să îl aruncăm pe Descartes sub roțile unui autobuz, însă simt că gândirea noastră a devenit un lucru prea important în societatea noastră modernă, mai ales când vine vorba despre ceea ce suntem cu adevărat. Până data viitoare: Sunt, deci… sunt.

sursa: https://psyche.media/the-identity-paradoxAflă cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Flăcările eterne ale templului Jwala Ji

Templul hindus Jwala Ji se află în orașul himalayan Jawalamukhi din districtul Kangra din Himachal Pradesh. Dedicat zeului hindus Jwala, templul este probabil...

Închide