Înlocuirea grijii cu uimirea

0

Ca preot catolic am rezistat – și am încurajat și pe alții să reziste – practicilor meditative estice. Acum câțiva ani, totuși, am început să citesc cum mai mulți preoți romano-catolici și anglicani au descoperit în meditația Zen o confirmare a lui Dumnezeu și certitudinea planurilor și realităților de dincolo de simțurile noastre. Pentru ei, Zen nu era teologie; era comuniune. Nu era o teorie ci un proces evolutiv unde întâlnirea cu Dumnezeu s-a întâmplat în interior și nu altfel.

Așadar am început practica și am realizat pe propria piele că zazenul nu are nevoie de subscrierea la o dogma sau doctrină. În această libertate am putut să îmi cresc practica rugăciunii. Rugăciunile mele au devenit centrate, mai puțin pline de cuvinte. Mai degrabă decât să fac petiții și cereri către Dumnezeu, mintea mea a transcens ”eu doritor” și m-a condus ătre incredibilul loc unde era ”eul deficient”. Cum pot lucra cu mine pentru a fi cu adevărat receptiv la instrucțiunile lui Dumnezeu? Zazenul m-a ajutat să îmi încpe adevărata muncă de a-mi descoperi o sănătate veritabilă a identității spirituale. Este ca și cum am parcurs toate zonele casei pe care le-am curățat și le-am pregătit pentru oaspeți și în cele din urmă am deschis ușa către acea cameră în care am văzut tot ceea ce nu vroiam ca ceilalți să vadă. Am făcut ceva curățări și donații (renunțări) ale lucrurilor de care nu mai aveam nevoie și pentru care nu mai aveam loc de depozitare. O grămadă de încâlceli, într-adevăr.

Deseori sunt întrebat: ”Deci, unde mă duce meditația Zen?” Întotdeauna răspund: ”La neant”. Este locul meu secret care nu a mai fost locuit probabil din momentul în care m-am născut. Este o locație intimă unde în care în mod autentic mă detașez de atașamente, eliberez așteptările și îmi înmoi strânsoarea uriașă încercând să organizez totul. Este locul unde descopăr realitatea tangibilă a credinței. Așa simt eu credința. Pot să mă abandonez și să simt vidul, și în loc să simt disperare, pot îmbrățișa neantul – pentru că aici găsesc Tot ceea ce este, potrivit spiritualității și teologiei mele, sub control. Majoritatea gândurilor zilnice sunt pălăvrăgeală. Aceasta distrează, amuză și deseori ne convinge că suntem ceva și cineva care nu suntem cu adevărat. Atunci când am învățat să fac curajosul pas de a merge deasupra și sub această pălăvrăgeală nesfârșită a minții, descopăr tăcerea. Acum mă întreb de ce nu am făcut această călătorie mai devreme. Zgomotul, pălăvrăgeala și așa zisul divertisment contribuie la zgomotul alb spiritual ce reușește să ne convingă să divorțăm de tăcere, care este contextul pentru reflecția și creșterea spirituală.

Cred că toți membrii unei comunități credincioase pot beneficia de pe urma zazenului. Dacă a existat vreodată un proces prin care să ajungem într-un loc al similitudinii perfecte ca rasă umană, acesta este zazen. Toate lucrurile care par să ne separe sunt traversate, lăsate în urmă – până ajungem ca ființe individuale, conștiente la o golociunie spirituală colectivă, înaintea marelui abis. În acest loc din interiorul nostru, câștigăm o conștiență indispensablă a imposibilității de a ne menține această mască, sau această minciună pe care ne-o vindem la nivel colectiv de mii de ani. Suntem conjurați să ne eliberăm. Ideile noastre sunt distruse și identitatea noastră salvată.

Ca preot catolic spun deseori oamenilor că prin intermediul procesului individual al zazenului putem obține o senzație de încredere și o realitate obiectivă în legătură cu modul în care ne prezentăm în fața lui Dumnezeu. Personal, am o pasiune reănnoită pentru cuvintele lui Iisus și pentru a-i servi pe ceilalți pentru că am realizat în meditație căt de nerealiste erau ideile mele legate de credință. Am redescoperit adevărul umil al faptului că depindem de Dumnezeu pentru grații și asigurare, însă eu sunt cel care trebuie să lucrez la propria mea salvare din frică și tremur. Nu este ușor să meditezi și sunt momente când trec repede prin proces. Cred că este sănătos în acest fel, pentru că sunt forțat să recunosc slăbiciunea disciplinei mele și nevoia continuării studiului meditației.

Deseori este în credința clerului dar și a laicilor că ceea ce predică preoții le este acestora perfect clar și are sens pentru ei. Înlăturând așteptările în legătură cu faptul că trebuie să știu tot mi-a dat ocazia să merg curat în fața lui Dumnezeu și în fața mea. Realizez acum că nici pentru mine se poate să nu aibă sens – în profunzime. Sunt liber să fiu eu însumi și să nu știu tot ca o cerință pentru a primi grația lui Dumnezeu. Le-am spus desori multor persoane faptul că credința nu înseamnă să ai toate răspunsurile ci să trăiești cu întrebarea. Cu mine, însă, nu eram atât de iertător. Acum îmi văd că în ignoranța mea descopăr șansa de a descopri ocazia de a mă goli de teorie și să aduc într-o comunitate autentică Lumina.

sursa: http://spiritualityhealth.com/articles/exchanging-worry-wonderAflă cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Cele trei etape ale evolutiei constientei

Pe drumul dezvoltării noastre spirituale, conștiința se lărgește, gândurile se clarifică, sentimentele se domolesc. Senzațiile corporale se modifică. Avem impresia...

Închide