Cum să practici comunicarea non-violentă pentru relații mai armonioase

0

Comunicarea non-violentă este un proces de comunicare dezvoltat de Marshall Rosenberg, începând din anii 1960. Aceasta se concentrează pe trei aspecte ale comunicării:

  • empatie față de propria persoană (definită ca o conștientizare profundă și plină de compasiune a propriei experiențe de interior),
  • empatie față de o altă persoană (definită ca ascultarea altuia cu o compasiune profundă),
  • exprimare de sine (definită ca fiind exprimarea de sine autentică, într-un mod în care să inspiri compasiune celorlaţi).

Comunicarea non-violentă se bazează pe ideea că toate ființele umane au capacitatea de compasiune și recurg la violență sau la un comportament care dăunează altora, numai atunci când nu cunosc strategii mai eficiente pentru a-şi satisface nevoile. Obiceiurile de gândire și vorbire care conduc la utilizarea de violență (psihologică și fizică) sunt învățate prin cultură. Teoria comunicării non-violente presupune că tot comportamentul uman provine de la încercările de a satisface nevoile umane universal, nevoi care nu sunt în conflict. Mai degrabă, conflictul apare atunci când strategiile de satisfacere a nevoilor nu sunt cele mai bune.

Comunicarea non-violentă include o metodă simplă de comunicare clară, empatică, formată din patru etape:

  1. Observaţiile
  2. Sentimentele
  3. Nevoile
  4. Cererile

Comunicarea non-violentă îşi propune să găsească o cale prin care cei implicaţi să obţină rezultatele care contează cu adevărat pentru ei, fără a se folosi de sentimente precum vinovăţie, umilire, ruşine, vină, constrângere sau ameninţări. Pentru rezolvarea conflictelor este extrem de utilă conectarea cu alte persoane şi conştientizarea modului în care trăieşti, precum şi adaptarea la nevoile autentice, atât personale cât şi a celor din jur.

discutii

Iată de ce există câţiva paşi pe care îi poţi urma pentru a integra comunicarea non-violentă în stilul tău de viaţă.

  1. Analizează observaţiile care te conduc la nevoia de a spune ceva. Acestea ar trebui să fie observaţii pure, fără nicio componentă de judecată sau de evaluare. De exemplu: “Este ora 02.00 şi am auzit sunetul jocului play-station”, afirmă un fapt observat, în timp ce “E mult prea târziu pentru a face asmenea gălăgie” face o evaluare. “M-am uitat în frigider şi am văzut că nu mai este mâncare”, afirmă un fapt observat, în timp ce “Tu ai pierdut o zi întreagă” face o evaluare. De multe ori, oamenii nu sunt de acord cu evaluările, deoarece dau o valoare diferită lucrurilor, însă faptele observate în mod direct oferă un teren comun pentru comunicare.
  2. Analizează sentimentul că observaţia se poate declanşa în tine. Sau, poţi presupune ce simte cealaltă persoană şi poţi cere. Denumeşte emoţia, fără a-i face o judecată morală şi astfel, te poţi conecta la un spirit de respect reciproc şi cooperare. Efectuează acest pas, cu scopul de a identifica exact sentimentul cu care, tu sau altă persoană, te confrunţi în acel moment şi nu cu scopul de a–ţi fi ruşine de sentimentele tale sau de a încerca să le împiedici să apară. De exemplu: “Mai e doar o jumătate de oră până la începerea spectacolului şi văd că eşti neliniştită (observare), Eşti nervos?” sau “Văd că acest câine aleargă fără lesă şi latră (observare) Mi-e frică”. Sentimentele sunt uneori greu de reprodus în cuvinte.
  3. Analizează nevoia care provoacă aceste sentimente. Sau încearcă să ghiceşti nevoile altor persoane care provoacă aceste sentimente şi întreabă. Atunci când nevoile noastre sunt satisfăcute, suntem fericiţi şi împliniţi. În cazul în care acestea nu ne sunt satisfăcute, intervine neîmplinirea şi tristeţea. Analizând în profunzime sentimentele, poţi găsi, de cele mai multe ori, până şi cele mai ascunse nevoi. Analizând nevoile, fără a le face o judecată de valoare îţi oferi un punct de vedere clar şi pur cu privire la ceea ce este viu în tine în acele momente. De exemplu: “Am observant că ai privit în altă parte în timp ce eu vorbeam şi ai vorbit atât de încet, încât abia te-au auzit (observare). Mă simt incomod (senzaţie) pentru că am nevoie de conectare chiar acum”. Sau, “Am văzut că numele tău nu a fost menţionat în confirmări. Ai resentimente?”. Nevoile au o semnificaţie specială în comunicarea non-violentă: ele sunt comune tuturor oamenilor şi nu sunt legate de nicio împrejurare sau strategie specială care să conducă la îndeplinirea lor. Astfel, dorinţa de a merge la un film cu cineva, nu este o nevoie, precum nici dorinţa de a petrece timp cu o anumită persoană nu este o necesitate. Nevoia, în acest caz, ar putea fi compania. Poţi să-ţi satisfaci nevoia de companie nu doar cu acea persoană şi nu numai prin vizionarea unui film.
  4. Întreabă-te de ce anume e nevoie pentru a satisface necesitatea identificată. Spune clar şi coerent ceea ce vrei în prezent, evitând sugerarea a ceea ce nu-ţi doreşti. Spre exemplu: “Am observat că nu ai vorbit nimic în ultimele 10 minute. Eşti plictisit?”(senzaţie). Dacă răspunsul este da, îţi poţi asculta sentimentele şi poţi propune câteva activităţi: “Ei bine, şi eu sunt plictisit. Ai vrea să ieşim?”. Pentru ca propunerea să fie o propunere, şi nu o poruncă, permite-i persoanei să refuze sau să propună o alternativă. Astfel, îţi asumi responsabilitatea asupra îndeplinirii propriilor nevoi şi, în acelaşi timp, îi laşi şi pe ceilalţi să facă acelaşi lucru.

talking

 

Iată câteva trucuri prin care poţi ajunge la o comunicare non-violentă

  • Evită să spui: “M-ai făcut să mă simt….”, “Mă simt…pentru că ai făcut….”, şi mai ales, “ Mă faci să fiu supărat”. Acestea pun o oarecare responsabilitate pe sentimentele tale vizavi de celelalte persoane. O alternativă poate fi: “Când ai făcut…am simţit că am nevoie de …..”. Pe de altă parte, în cazul în care frazele mai puţin explicite comunică foarte bine nevoile tale, fără a face o persoană responsabilă de sentimentele alteia, atunci nu este necesar să spui lucruri atât de explicite.
  • Este posibil să nu ghiceşti întotdeauna ceea ce simte cineva. Faptul că asculţi şi vrei să înţelegi, fără să judeci, să critici, să analizezi sau să argumentezi, te va conduce spre o mai bună înţelegere a ceea ce se va întâmpla. Interesul real pentru sentimentele şi nevoile care stau la baza acţiunilor altora, îţi vor deschide noi orizonturi, locuri pe care nu le puteai cunoaşte fără o bună înţelegere.
  • Comunicarea nonviolentă poate fi de ajutor şi altor persoane care nu o practică şi care nici nu ştiu nimic despre ea, doar prin simplu fapt că se află în prezenţa unuia care o cunoaşte.
  • Când cineva vorbeşte în aşa zisa limbă a condamnării, poţi să-ţi dai seama că ceea ce spun este o expresie a neîndeplinirii nevoilor: “Neîndemânaticule! Taci şi stai jos!” este, cel mai probabil, o expresie a nevoilor nesatisfăcute de eleganţă şi frumuseţe în mişcare.
  • Poţi utiliza cei patru paşi pentru a obţine mai multă claritate cu privire la propriile nevoi şi poţi acţiona intelligent. De exemplu, dacă eşti supărat, ai putea fi tentat să acţionezi astfel: “aceşti oameni nu ştiu nimic, sunt nişte incompetenţi”. Însă, dacă ai bazele comunicării non-violente, atunci cu siguranţă, vei spune aşa: “Ceilalţi nu au fost convinşi, nu cred că au auzit şi părerea mea despre proiect”.
  • Pe cât pare de simplă comunicarea non-violentă, pe atât de greu poate fi pusă în aplicare. De aceea, citeşte cărţi, participă la cursuri şi încearcă diferite practici. Fă greşeli, analizează-le şi vezi unde anume ai greşit şi ce anume poţi corecta pe viitor.

Atenţie!

  • Nu încerca să te cerţi cu o persoană supărată! Ascult-o! După ce ai înţeles motivul real al stării şi după ce i-ai arătat persoanei că ai înţeles, fără a judeca, poţi începe să-ţi expui şi tu sentimentele. După aceea, poţi încerca acţiuni care să se muleze pe nevoile amândurora.
  • Tehnica de bază a comunicării non-violente este aceea de a te conecta emoţional la identificarea nevoilor celuilalt. Focusându-te direct pe rezolvarea problemelor, nu oferi o prea mare încredere celor implicaţi.
  • Într-o situaţie foarte emoţionantă și dificilă, empatizând cu sentimentele altora nu vei face altceva decât să atragi mai multe sentimente negative.
  • În comunicarea non-violentă, nevoile nu sunt “lucruri pe care trebuie să le faci, ori altfel….”. O nevoie nu este o scuză pentru a spune: “trebuie să faci acest lucru, pentru că este nevoia mea”.

În concluzie, comunicarea nonviolentă, poate fi un stil de viaţă, unul prin care să ştii să-ţi cunoşti nevoile interioare, fără a-I răni pe cei din jur. De asemenea, acest tip de comunicare este de mare ajutor în toate relaţiile noastre uzuale: cu partenerul, cu părinţii, cu copiii, cu colegii de lucru, cu subalternii sau şefii şi chiar cu noi înşine.

Despre cum să construim relații armonioase cu oamenii importanți din viața noastră și despre cât de puternică poate fi comunicarea (indiferent de tipul de relație sau context) ne vorbește în detaliu ghidul: .

cearta

Licenţa Creative Commons
„Cum să practici comunicarea non-violentă pentru relații mai armonioase” de noulpamant.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Aliniere ciudata a quasarilor pe distante de miliarde de ani lumina

Observatii recente facute cu ajutorul ESO's Very Large Telescope (VLT) din Chile au dezvaluit aliniamente ale celor mai mari structuri...

Închide