Cele cinci simțuri și cum funcționează

0

Modul în care înțelegem și percepem lumea din jurul nostru ca ființe umane este dat practic de simțurile noastre. Avem cinci simțuri tradiționale cunoscute sub numele de gust, miros, tactil, auz și vedere. Stimulii de la fiecare organ de simț din corp sunt transmiși către diferite părți ale creierului prin mai multe circuite neuronale. Informația senzorială este transmisă de la sistemul nervos periferic către sistemul nervos central. Structura din creier numită talamus primește majoritatea semnalelor senzoriale și le transferă apoi către zona potrivită din cortexul cerebral pentru a fi procesate. Informațiile senzoriale legate de miros, totuși, sunt trimise direct către lobul olfactiv și nu către talamus. Informațiile vizuale sunt procesate în cortexul vizual din lobul occipital, sunteul este procesat în cortexul auditiv din lobul temporal, mirosurile sunt procesate de cortexul olfactiv din lobul temporal, senzațiile tactile sunt procesate în cortexul somato-senzorial din lobul parietal iar gustul este procesat în cortexul gustativ din lobul parietal.

Sistemul limbic este compus dintr-un grup de structuri cerebrale ce joacă un rol vital în percepția senzorială, interpretarea senzorială și funcțiile motorii. Amigdala, de exemplu, primește semnale senzoriale de la talamus și folosește informațiile pentru procesarea emoțiilor precum frica, furia și plăcerea. Ea determină și ce amintiri sunt stocate și unde se stochează acestea în creier. Hipocampul este important în formarea noilor amintiri și în conexiunea dintre emoții și simțuri, cum ar fi mirosul și sunetul de amintiri. Hipotalamusul ajută la reglarea răspunsului emoțional produs de informațiile senzoriale prin eliberarea de hormoni ce acționează asupra glandei pituitare ca răspuns la stres. Cortexul olfactiv primește semnale de la bulbul olfactiv pentru procesarea și identificarea mirosurilor. Per total, structurile sismului limbic primesc informațiile de ka cele cinci simțuri dar și alte informații senzoriale (temperatură, echilibru, durere etc.) pentru a înțelege lumea din jurul nostru.

Gustul

Gustul este abilitatea de a detecta substanțele chimice din mâncare, minerale și substanțe periculoase precum otrăvurile. Detecția se face de către organele de simț ale limbii, numite papile gustative. Există cinci gusturi de bază pe care acest organ le trimite către creier: dulce, amar, sărat, acru și umami. Receptorii pentru fiecare dintre aceste cinci gusturi sunt localizați în celule distincte, iar acestea sunt în toate zonele limbi. Folosind aceste cinci gusturi, corpul poate deosebi substanțele periculoase, de obicei amare, de cele sănătoase. Oamenii deseori confundă aroma mâncărurilor cu gustul lor. Aroma unui anumit aliment este de fapt o combinație de gust și miros dar și de textură și temperatură.

Mirosul

Mirosul, sau simțul olfactiv, este strâns legat de gust. Substanțele chimice din mâncare sau care plutesc în aer sunt percepute prin intermediul receptorilor olfactivi din nas. Aceste semnale sunt trimise direct spre bulbul olfactiv în cortexul olfactiv din creier. Există peste 300 de recetori diferiți, fiecare percepând o anumită calitate a unei molecule. Fiecare miros conține combinații ale acestor calități, acestea legându-se receptori diferiți folosind legături de puteri diferite. Totalitatea acestor semnale este ceea ce noi recunoaștem ca un anumit miros. Spre deosebire de majoritatea celorlaltor receptorilor, nervii olfactivi mor și se regenerează în mod regulat.

Simțul tactil

Simțul tactil sau percepția somato-senzorială este realizată prin activarea receptorilor neuronali din piele. Senzația principală vine de la presiunea aplicată acestor receptori, numiți mecanoreceptori. Pielea are multipli receptori ce simt niveluri de presiune diferite, de la o atinegre foarte ușoară până la o strângere puternică, dar și durata aplicării de la o atingere frugală până la una susținută. Există de asemenea receptori pentru durere, numiți nociceptori și pentru temperatură, numiți termoceptori. Impulsurile de la cele trei tipuri de repctori călătoresc prin sistemul nervos periferic către sistemul nervos centraș și creier.

Auzul

Auzul este percepția sunetului. Sunetul este compus din vibrații ce sunt percepute de un organ aflat în interiorul cavității urechii, prin intermediul unor mecanoreceptori. Sunetul călătorește mai întâi în canalul audutiv și face să vibreze timpanul. Aceste vibrații sunt apoi transferate către oasele din ureche medie, cunoscute ub numele de ciocan, nicovală și scăriță care vibrează mai departe fluidul din urcehea internă. Această structură internă plină de lichid, numită cohlee, conține mici celule capilare ce crează semnale electrice când sunt deformate. Oamenii pot auzi în mod normal sunete între 20 și 20.000 Hertz. Frecvențele mai joase pot fi detectate doar ca vibrații prin receptorii somato-senzoriali, iar frecvențele superioare nu pot fi detectate, dar pot fi percepute deseori de animale.

Vederea

Vederea este abilitatea ochiului de a percepe imagini ale luminii vizibile. Structura ochilor este cheia modului în care aceștia funcționează. Lumina intră în ochi prin pupilă și este concentrată prin lentile pe retină, pe fundul ochiului. Două tipuri de fotoreceptori, numite conuri și bastonașe, detectează lumina și generează impulsuri nervoase care sunt trimise către creier prin intermediul nervilor optici. Bastonașele sunt sensibile la intensitatea luminii, în timp ce conurile detectează culorile. Acești receptori variază durata și intenstatea impulsurilor legate de culoarea, tonul și luminozitatea luminii percepute.

sursa: https://www.thoughtco.com/five-senses-and-how-they-work-3888470Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Anatomia creierului

Anatomia creierului Anatomia creierului este complexă datorită structurii complicate și a funcțiunilor intricate. Acest organ uimitor acționează ca centru de...

Închide