Calea renunțării la control

1

Acceptă-te, mai întâi de toate, pe tine însuţi: cu tot ce cuprinde fiinţa ta, cu bogăţiile ei şi cu sărăcia ei; acceptă să acţionezi aşa cum eşti: acceptă-ţi datul!” (Gustave Desbuquois, preot iezuit).

Pentru a înţelege ce înseamnă să predai controlul/să renunţi la a mai controla totul, trebuie să înţelegem jocul contrariilor: a lupta, a rezista, a controla versus a accepta, a abandona, a lăsa lucrurile să curgă în voia lor. Există, deci, un echilibru fin între a se bate tot timpul şi a şti când să depui armele. Nu putem controla totul, după cum nu putem abandona totul. Avem doar calea de mijloc: să lăsăm lucrurile să decurgă în mod natural, fără a forţa nimic. Pur şi simplu, să lăsăm viaţa să ne ghideze.

 

UN MOD DE A-ŢI REÎNCĂRCA BATERIILE

A renunţa la control nu înseamnă să abdicăm, ci să fim perspicace şi supli. De asemenea, să ştim să ne rezervăm, pentru noi înşine, timp de calitate şi să facem pasul înapoi, din când în când, ca să privim de la distanţă, detaşat, raportul dintre noi şi propria viaţă. O pauză necesară pentru a ne reîncărca mai bine bateriile.

Ce ar mai fi de ştiut? Când să înaintăm şi când să ne retragem. Ca să ne cunoaştem forţele şi slăbiciunile. Să aflăm ce putem schimba şi ce nu. Concentrându-ne asupra polului pozitiv, cu obiective măsurabile şi realizabile, vom reuşi să ne controlăm pe noi înşine mai bine, să examinăm mai bine viaţa noastră, iar nu viaţa celorlalţi….

De exemplu: eu pot depune toate eforturile necesare pentru a deveni un scriitor apreciat. Dar nu pot controla reacţia tuturor cititorilor. În mod sigur, unii mă admiră, mă iubesc pentru ideile mele, pentru stilul meu, pentru profunzime, pentru… pentru… Pe alţii, însă, ”calităţile” acestea îi lasă reci. Iar alţii vor demonta, argumentat, opera mea. Eu trebuie să accept reacţiile de respingere, pentru că ele nu fac decât să mă ajute să devin un scriitor mai bun. Azi aşa, mâine aşa, rămânând consecvent, ştiu că voi dobândi, într-o zi – oricând, nu contează – recunoaşterea internaţională. Internaţională, deşi… parţială: e bine ştiut că nici cel mai bun scriitor din toate timpurile (admiţând că s-ar ridica cineva la înălţimea acestui superlativ) nu s-ar putea aştepta să placă tuturor, chiar tuturor lectorilor săi.

 

 

ACCEPTAREA – CONDIŢIE A FERICIRII

Cu riscul de a ne repeta: trebuie să acceptăm ceea ce nu putem schimba. Să fim flexibili şi relaxaţi. Altfel, ne condamnăm la nefericire. Nu putem controla starea vremii, dar o putem prevedea, până la un punct. Nu putem controla curgerea timpului, dar putem să îl folosim la maximum.

Prin urmare, cheia este să realizăm că prea mult este la fel cu prea puţin. A controla prea mult sau a nu se bate destul. Asta presupune să ne cunoaştem pe noi înşine, şi parametrii vieţii noastre, şi constrângerile lumii noastre.

Când ne propunem un lucru, trebuie să gândim realist: penru a-l obţine este nevoie de informaţie, pregătire şi planificare. Dar, oricât de temeinic ne-am ocupa de toate acestea, tot nu vom putea cunoaşte rezultatul final (doar dacă nu suntem cumva nişte vizionari). Deci, spre bine nostru, trebuie să păstrăm o anumită distanţă, să lăsăm un anumit timp… Se impune o anumită detaşare faţă de rezultatul dorit, pregătit, planificat. Totul se clădeşte în doi paşi – gând şi acţiune -, dar este nevoie să luăm pauze, să reflectăm şi, pe traseu, să predăm responsabilităţi altcuiva, dacă este necesar.

barbat

CE POŢI CONTROLA ŞI CE NU

Nu putem controla totul, dar ne putem concentra asupra a ceea ce putem controla. Nu ne putem detaşa de tot şi de toate, dar putem învăţa să ne încredem în noi înşine şi în ceilalţi, ţinând mereu un ochi deschis.

A lăsa controlul” nu înseamnă a opta pentru inactivitate. Ci a căuta, în principal, să extragem o lecţie din orice ”contrarietate”, de la consecinţe inevitabile, până la imprevizibil. A învăţa din încercări şi greşeli. Viaţa este chiar această armonie între abandon şi încăpăţânare, între a renunţa sau a lupta. Vocea echilibrului ne dictează să oscilăm mereu între aceşti doi poli. Rămânând centraţi, putem vedea mai bine în ce direcţie trebuie să o luăm.

 

meditatieCÂND POŢI CONTROLA ŞI CÂND NU

Ce am mai avea de ştiut? Când să abandonăm controlul şi când să îl exercităm. Aplicând maxima prea mult este la fel cu prea puţin, vom reuşi să ne poziţionăm mai bine, pentru a ne pune ordine în viaţă. Vom învăţa să devenim veritabile… balanţe umane. Or, aceasta este adevărata stăpânire (adevăratul control): stăpânirea artei de a armoniza, a reconcilia.

Avem puterea de a ne schimba, de a deveni mai buni, de a ne realiza până la a excela într-un domeniu, dar nu avem puterea de a schimba direcţia Terrei… Avem puterea de a alege unde să locuim, unde să muncim, cu cine să ne trăim viaţa, dar nu avem puterea de a influenţa ciclul solar. Avem puterea să ne planificăm timpul, să facem ce ne place în deplină legalitate, dar nu avem nici o putere asupra legilor naturii.

Suntem, toţi şi fiecare în parte, fiinţe unice şi divine, dar nu suntem Spiritul universal. Nu suntem Totul, ci o parte a Lui.

Puterea noastră este astăzi, aici şi acum. Trebuie să rămânem temeinic ancoraţi în acest astăzi, aici şi acum, cu picioarele pe tărâm ferm şi, concomitent, cu capul printre stele, pentru a avansa pas cu pas, gând cu gând, cu privirea aţintită spre ţărmul înalt al apoteozei noastre: victoria repurtată asupra noastră.

(Sursa:

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Un comentariu

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Ce legătură există între karma şi rătăcirile minţii umane?

Dacă privim această lege a compensaţiei care poartă numele de karma ca pe un fel de notă de plată pentru...

Închide