Amabilitatea: cheia care deschide poarta spre fericire

0

”Fiţi amabilă şi drăguţă…” Expresie a maximei politeţi, când voiai să ceri cuiva ceva, orice (să cheme pe cineva la telefon, să îţi spună pe unde să o iei ca să găseşti o stradă etc., etc.), această formulă devenise, la un moment dat, un şablon. Îmi suna cumva… nu ştiu cum, dar nu investeam timp şi energie în descifrarea misterului. Până într-o zi. Când o colegă aşa, mai caustică din fire, a bruscat, cu vădită satisfacţie, un nefericit, la telefon. Omul începuse, se vede, cu arhetipala formulă: ”Dacă sunteţi amabilă şi drăguţă…” ”Amabilă da, drăguţă nu!” – i-a retezat-o colega.
Şi un văl s-a luat de pe biata mea judecată mea! ”Amabilă” şi ”drăguţă” deveniseră, practic, termeni sinonimi. Jucau acelaşi rol – unul în sens propriu (amabil), altul într-un sens figurat forţat (drăguţ nu fizic, ci comportamental, deci amabil).
Alăturarea arunca asupra preţiosului adjectiv ”amabil” o conotaţie peiorativă… Total nemeritată!

Virtute plină de nobleţe, amabilitatea (gentileţea) trebuie reabilitată. Fiindcă ne ajută să facem bine şi să ne facem bine nouă înşine. Şi totuşi este din ce în ce mai rară.

O echipă de cercetători din Japonia (total neîntâmplător, ţară campioană la capitolul politeţei ritualizate) a evaluat, pe baza unor chestionare, nivelul de fericire în raport cu ”opţiunea a fi sau a nu fi amabil”, în practica de zi cu zi. Cei 175 de participanţi la studiu au fost invitaţi să descrie zece evenimente recente care le-au produs emoţii intense – stres sau, dimpotrivă, fericire. La final, nivelul de fericire personală al fiecăruia a fost evaluat pe baza unei scale subiective, care a permis divizarea grupului în două – cei care se simţeau fericiţi (81 de persoane) şi cei mai puţin fericiţi (94 de persoane).

Rezultatul: persoanele cele mai amabile, în termeni de motivaţie, comportament şi practică zilnică, sunt şi cele care se simt mai fericite. Ele au parte de mai multe evenimente-sursă de fericire. În plus, trăiesc aceste experienţe fericite mai intens decât persoanele mai puţin amabile.
Amabilitatea este, aşadar, sursă de împlinire sufletească şi pentru sine, şi pentru anturaj.

Un antidepresiv 100% natural

Studii peste studii, o singură concluzie: amabilitatea, la fel ca şi bunătatea (două însuşiri strâns înrudite), stimulează producţia de serotonină, un neurotransmiţător care echilibrează emoţiile şi a cărui carenţă antrenează stări de anxietate, angoasă, depresie. De altfel, marea majoritate a tratamentelor antidepresive asta şi fac, stimulează chimic producţia de serotonină, pentru a atenua simptomele ”spleen”-ului (plictiseala, deprimarea). Or, după cum subliniază , doctor în psihologie şi autor al lucrării ”Puterea intenţiei”, un simplu gest de bunătate-amabilitate dă pinteni producţiei de serotonină atât în organismul persoanei care face gestul, cât şi cel al beneficiarului gestului. Ba chiar şi martorii involuntari culeg beneficii. Beneficiar, autor sau simplu observator, amabilitatea îi prinde pe toţi în mreje, înrâurindu-le benefic starea de spirit. Aşadar, să fim amabili fără moderaţie!

Să facem bine, ca să ne fie bine

Amabilitatea, bunătatate, altruismul, generozitatea sunt surse de autosatisfacţie. Ştii şi singur cât de bine te simţi, după ce ai spus cuiva o vorbă bună. După ce ai zâmbit politicos (chiar dacă nu ţi s-a răspuns la fel). În laboratorul intern, se reduce secreţia de cortizol, unul din hormonii stresului. Este motivul pentru care Hans Selye, endocrinolog şi pionier al descrierii fenomenului numit ”stres”, preconizează ”altruismul-egoism”. Altfel spus, să facem bine altora, ca să ne facem bine nouă înşine.

Sunt gentil, deci mă stimez

Logic, dacă amabilitatea ne face să fim mai fericiţi, mai puţin stresaţi şi depresivi, atunci ameliorează şi modul în care ne privim şi judecăm – stima de sine. În încercarea de a dovedi dacă aşa este sau ba, Sonia Lyubomirsky, psiholog la Universitatea Standford, a împărţit în două echipe un grup de studenţi cărora le-a cerut ca, pe durata a zece săptămâni, să se comporte diferit: o echipă să facă gesturi şi acţiuni altruiste (să deschidă uşa celor care vor să intre într-un magazin, să ajute mămicile să-şi suie copiii în cărucior în autobuz etc.); membrii celeilalte echipe să se poarte aşa cum le este felul, fără a se forţa să fie mai amabili decât de obicei. La finalul celor zece săptămâni, cei care practicaseră regulat gentileţea mărturiseau că au o stare de spirit mult mai bună şi că imaginea pe care o aveau despre sine a avut mult de câştigat.

Atenţie la capcana falsei amabilităţi!

Dieter Zapf, profesor la Universitatea din Frankfurt, a studiat timp de doi ani reacţiile a 4.000 de operatori dintr-un call center. Cei care erau obligaţi la ”disonanţă emoţională”, adică să fie amabili cu orice interlocutor, indiferent de comportamentul acestuia, erau mai stresaţi şi ritmul lor cardiac se menţinea ridicat mult timp după ce îşi părăseau locul de muncă. Şi aveau o tendinţă accentuată spre depresie.
Morala: să fii amabil – este excelent pentru sănătate şi pentru starea generală de bine. Să te prefaci că eşti amabil – este de-a dreptul periculos!

Sursa:

Creative Commons License
Amabilitatea: cheia care deschide poarta spre fericire by Noul Pamant is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
O mină de sare altfel

La câteva sute de picioare sub orașul Yekaterinburg din Rusia există o mină abandonată de sare de o frumusețe indescriptibilă,psihedelică....

Închide