Albert Camus despre cele „Trei antidoturi la absurditatea vieții”

0

Acel lucru pe care un astrofizician l-ar elogia în propria lui perspectivă asupra ”incredibilei improbabilei călătorii pe care o facem”, iar noi, restul am vedea, de cele mai multe ori, ca o simplă experiență sau ceva înnebunior de absurd – atât de incontrolabilă și de neînțeles – este imaginea de la care pornim. Ce putem înțelege oare și ce să facem cu absurdtatea vieții care ne împresoară în fiecare zi? Olover Sacks credea că ”tot ceea ce putem face este să scriem – inteligent, creativ, evocativ – despre ceea ce înseamnă să trăim în lumea de astăzi”. Cu toate acestea, analizând felul în care viața este, ne poate conduce către disperare. Totuși, să analizăm trebuie.

Cu mai bine de un deceniu înainte ca Albert Camus (noiembrie 7, 1913– ianuarie 4, 1960) să devină cel de-al doilea cel mai tânăr laureat Nobel în literatură, premiu înmânat pentru munca pe care ”cu o corectitudine extrem de clară iluminează problemele conștiinței umane în timpurile noastre”, aceiași persoană contempla relația dintre absurditate și eliberare într-un interviu din 1945 luat de către jurnalista franceză Jeanine Delpech, interviu ce a fost inclus în finalul Eseurilor sale lirice și critice – superba colecție postumă ce ni-l înfățișează pe Camus arătându-ne cum să ne întărim caracterul în momente dificile dar și de fericire, disperare și iubire pentru viață.

Albert Camus

Cu trei ani înaintea acestui interviu, Camus, la 28 de ani, a uimit lumea cu eseul său filosofic revoluționar ”Mitul lui Sisif”, care a început cu una dintre cele mai puternice propoziții de început din toată literatura și a explorat paradoxurile absurdului vieții. ”Am tras din absurd trei concluzii, care sunt propria mea revoltă, libertatea și pasiunea mea”, scrie el – ceva ce l-a împins pe intervievator să întrebe dacă această filosofie predică faptul că absurditatea poate împinge oamenii către disperare.

Camus — care deja declarase cu ani în urmă că ”nu există iubire de viață fără disperare de viață” – răspunde:

Tot ceea ce pot face este să răspund pentru ine, relizând că totul este relativ. Acceptând absurditatea tuturor celor din jurul nostru este primul pas, o experiență necesară: nu ar trebui să devină o fundătură. Naște o revoltă ce poate deveni ceva de fructificat. O analiză a revoltei ar putea să ne ajute să descoperim idei capabile să restaureze un sens relativ existenței, cu toate că sensul acesta ar fi întotdeauna în pericol.

Vorbind despre aprpierea brutalității fără sens a celui de-al doilea Razboi Mondial, cu șase ani înainte de a-și formula ideile despre solidaritate și ce înseamnă să fii rebel, Camus considera că singurul act de curaj și rebeliune pe care merită să îl faci:

Într-o lume a cărei absurditate pare impenetrabilă, trebuie să ajungem la un grad mai profund de înțelegere între oameni, o mai mare sinceritate. Avem nevoie să ajungem la asta sau să dispărem. Pentru a face așa ceva, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții: oamenii trebuie să fie sinceri (fasitatea confuzează), liberi (comunicarea este imposibilă cu sclavi). În final, ei trebuie să simtă o anumită dreptate în jurul lor.

M-am întrebat desori dacă s-a întâplat să citească Camus poemul lui W.H. Auden ”1 Septembrie 1939”, scis în 1940, care include această strofă arzătoare, asemănătoare sentimentelor lui Camus:

Tot ce am e o voce
Care să desfacă o minciună ascunsă
Romanticul stă în creierul
Omului senzual din stradă
Iar miciuna Autorității
Ale cărui clădiri zgârie cerul:
Nu există un lucru care să fie Stat
Și nimeni nu există singur;
Foamea nu lasă nicio alegere
Cetățenilor sau poliției;
Trebuie să ne iubim unii pe alții sau să murim.

Adaugă la acest fragmet din fântâna fără de sfârșit de beneficii ale lui Camus din ”Eseurile lirice și critice” cu contraforțele cele mai puternice împotriva injustițiilor ale lui Albert Einstein și alegerea bunătății în fața fricii ale lui Naomi Shihab Nye, apoi reia ideile puternice ale lui Camus despre fericire, nefericire și despre închisoarea noastră auto-impusă sinelui, cele mai importante întrebări despre existență, golul dintre adevăr și sens și litera recunoștinței ce atinge sufeltul, pe care ne-a trimis-o acest învățător ”de oameni” după ce a primit Premiul Nobel.

sursa: https://www.brainpickings.org/2017/07/24/albert-camus-interview-absurd/Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Vechile texte indiene: surse de inspirație pentru mașinile fără pilot

Vedele, vechile texte indiene, conțin secrete ce permit priectarea unor roboți capabili de a lua decizii etice, avânc ca aplicație...

Închide