Despre moarte la real :)

4

Ca o continuare a reflectiei mele de azi dimineata despre moarte, azi circula pe Facebook vestea ca pianista Mihaela Ursuleasa a murit. Un lucru cat se poate de firesc, moartea, ca si viata de altfel, iata ce reactii genereaza:
– Pacat de ea, o mare pierdere!
– De necrezut, cum e posibil? Asa o tragedie!
– Cum poti da „like” la asa ceva? Tu nu vezi, a murit!
Si tot asa… in acest registru dramatic, toata lumea vorbea despre doliul muzicii muzicale, despre acesta eroare pe care Dumnezeu a facut-o cu biata fata de doar 33 de ani.
Din spatele unei paradigme cum ca moartea este ceva rau, absurd, tragic, trist, eronat, cum era sa priveasca si ei, dragii de ei.
Doar ca, haideti sa ne detasam putin detasati de subiectul Mihaelei, careia ii urez, ca spirit, drum bun si fie ca acest moment sa fie ca un zbor cat se poate de lin, catre armonia deplina.
Pai, viata este buna si moartea este rea, da? Dar cum suna o viata intr-un corp care nu mai raspunde la comenzi? Dar cum arata planeta cu zeci de miliarde de oameni care se straduiesc sa isi duca zilele? Imaginati-va o gradinita de 100 de copii in care stau deopotriva, copii de 4 ani si batrani de 450 de ani, care abia se tarasc. Mai suna atat de tragic moartea? :)
In moarte se gasesc multe raspunsuri pentru a trai frumos, armonios si a atinge maximul de intelepciune si iubire in timpul vietii. Acela este examenul nostru final. Momentul de transformare. Momentul in care sufletul nostru trece in alta forma.Momentul de reintalnire cu sursa.
Si, ca sa inchei ziua in acelasi registru, iata-ma la supermarketul „real” (amuzant, nu?), asteptand sa mi se cantareasca dovleceii. Surprins, o vad pe doamna care indeplinea o slujba cat se poate de mecanica si deprimanta, ca zambeste si se adreseaza doamnei de vreo 60 de ani de langa mine
– Si astazi, doamna scumpa, tot suparata, tot trista?
– Eh, de parca am de ales…
Moment in care intervin eu intandinzand punga de dovlecei:
Pai, de ce sa pastram tristetea doamna? Curand o sa murim si noi stam sa fim tristi? Viata e o ocazie de bucurie, nu de tristete!
Moment in care le vad fetele stupefiate si observ distrat ca doamna mai in varsta era in doliu (ce inventie idioata).
– Pai si, daca iti moare cineva drag?
– Cu atat mai mult, sa te bucuri, a plecat, si-a facut treaba!
– Pai si, daca n-a murit cand trebuia?
– Toti murim fix, dar fix cand trebuie, doamna, Cel de sus nu face erori!
Moment in care am plecat salutandu-le, observand amuzat cum doamna in doliu (presupun, vaduva) ma saluta zambind real la supermaketul real, de parca chiar ar fi iesit din bula in care gravita, ca biata victima a „pierderii cuiva drag” (apropo, ca sa pierzi ceva trebuie sa si ai, nu? Dar noi, ce avem, cu adevarat? Ce pastram cu adevarat?)
A urmat o plimbare zambind complet detasat printre oamenii veniti la cumparaturi, privind cum toti isi luau in serios micile roluri, de la mamica ce isi certa moderat copilul care a furat un Tic Tac, ca sa nu para prea autoritara in fata celorlalti, la tanara imbracata viu colorat care oferea mostre de iaurt spunand poezia, pana la tanarul bine facut de pe scara rulanta ce purta mandru un tricou pe care scria „I’m a sinner”. O stare de plutire incredibila, la care am avut acces datorita unei simple paradigme sanatoase despre moarte: moartea e momentul absolvirii scolii vietii.

Precum un mare maestru, Alan Watts, permiteti-mi sa spun, asadar, Mihaelei: Happy death to you! :)

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Sunt. Clipa de clipa. Doar ca mai uit, insa, cateodata... Ca si tine:) Si, pe calea catre reamintire, inteleg ca totul este déjà in mine. Ca totul este infinit mai frumos, complet, armonios si perfect decat imi pot imagina, de la un tomberon de gunoi pana la un rasarit fabulos. Aici si acum sunt un mic semafor pentru particulele de lumina de care ma ciocnesc, amintindu-mi, odata cu ele, ca nu e nimic de modificat. Doar de observat. Doar de savurat.

4 comentarii

  1. ”moartea e momentul absolvirii scolii vietii” – mi-a placut asta ! eu i-as spune examen :))

  2. Asa este, Severina!
    Ai dreptate, toti dam mai intai examenul, dar e bine sa privim orice examen ca pe o absolvire, nu? :)

  3. De 3 zile s-a dus tata. Randurile tale… le tot citesc si stiu ca el chiar a absolvit cu brio cursul/scursul unei vieti extrem de chinuite pentru un repaos linistit si impacat acum. Durerea mea e golul pe care l-a lasat.

  4. Drago, e de dorit sa observi ca tot ce crezi despre moarte este împrumutat din cultura noastră, limitată, a fricii, nu a luminii, a credintei in creatorul nostru plin de iubire.
    Uita durerea, nu îl ajuta pe cel ce ți-a fost tata. L-ar ajuta in schimb detasarea, credința, recunostinta si liniștea ta!

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
EXERCITII PRACTICE PENTRU RIDICAREA VIBRATIEI – LIMBA CERULUI

In crearea propriei realitati, vibratia pe care o porti, vibratia pe care o transmiti Universului este esentiala, pentru ca, conform...

Închide