Ce este important in viata.

4

De curand, a plecat din viata mea socrul meu. Fost lup de mare, un barbat inalt si frumos, de fiecare data cand ma vedeam cu el avea o tolba de povestiri despre cum a trecut prin musoni, cum se incarca corect un vas de mare tonaj, cum a fost anuntat cand era in la Capul Bunei Sperante, prin telex ca a venit pe lume fiica sa, Camelia, pe care ar fi vrut sa o cheme Speranta, etc.

Relatia cu el nu a fost tocmai buna la inceput. Cum se spune in ultima vreme, nu aveam „chimie” cu el. Ii gaseam tot felul de cusururi, ca vorbeste prea mult, ca nu stiu ce si nu stiu cum. Insa, usor-usor, am inceput sa observ bunele sale intentii si modul sau de a fi, ce depasea limitele-mi pitice de acceptare. Asa ca am inceput sa il iau asa cum este.
Si tot asa, tot asa, dupa 6 ani de cand l-am cunoscut si a aparut in viata mea, iata-l tragand la pat. Mai mult decat de orice, sufletul sau striga in aceasta perioada dupa afectiune. Nu mai departe de acum cateva saptamani:

Aseara am fost intr-un scurt metraj.
Socrul meu fara sa se mai poata misca, fara sa mai poata vorbi, doar privind din cand in cand. Doar piele si os. Nu isi mai putea strange degetele suficient si doar isi arunca cu ultimele puteri mana pentru a-si face cruce.
Preotul, degajat, sigur pe el, tanar, cu multa bucurie: „sa il ajutam pe fratele Constantin”. Nu impasibil, dar ferm, cu o credinta de parca il vedea cum trece dincolo, pe taramul nevazut.
Soacra mea, cu lacrimi in ochi si lumanarea in mana, incercand sa ii intuiasca ultimele dorinte. Ultima sa dorinta este doar sa moara. Ne-o mai spune doar cu privirea vindecata de orice alta dorinte si cu postura chircita, parca de bebelus ce sta sa se nasca in oceanul nefiintei.
Si eu, cu lingura pe care arde tamaia data de preot, raspunzand cu „Amin” la fiecare ghiont. Uimit ca inca mai traieste, dupa 9 zile in care nu a mancat si nu a baut apa. Magic, trist, inaltator, feeric, profund, complet, revelator. Dar un sac plin cu adjective nu poate sugera macar intelegerea daruita de 5 minute langa un muribund.
Paradoxul este ca iar o sa uit si iar ma voi avanta in goana dupa diverse jucarii, de parca as trai vesnic aici.
Cea mai mare iluzie a vietii este insasi viata.

In acea perioada am constientizat cu o viteza uimitoare ca fara acest om, intreaga mea viata ar fi fost alta. Mult mai stearpa. Ca, prin acest om a aparut in viata mea cea mai minunata femeie, cei mai vii si bucurosi copii. Ca existenta lui, cu bune si rele, indiferent de interpretarea mea, a constituit una dintre principalele cauze pentru care am o viata atat de minunata acum. Ca totul, dar absolut totul in viata mea ar fi total altfel daca el nu ar fi fost asa cum a fost. Daca el nu ar fi fost.
Brusc, socrul meu a devenit important. Mult mai important. Infinit de important. A redevenit veriga prin care eu am acces la o intelegere fabuloasa, la o viata minunata, plina de iubirea atator oameni frumosi.

Astfel, am ajuns,  intr-un final, sa inteleg ca totul este important. Fiecare om este important. Asa cum o masina nu poate functiona fara un mic surubel, organismul nostru nu poate functiona cu durerea unei mici masele, nici noi nu putem functiona fara TOTI oamenii din jurul nostru, buni sau rai, toti suntem ca niste mici rotite ce fac tot spectacolul vietii sa se desfasoare. Si, daca iti ridici perspectiva, poti observa cum si plecarea unui om produce efecte care, la randul lor, produce altele si tot asa, viata curge perfect si lin, ca un rau ce se varsa in oceanul nefiintei.

Ultima seara a fost cea in care m-am lamurit. Tibetanii au mare dreptate. Asa cum dormim, cum facem dragoste, cum meditam, la fel si murim. Inconstienti. Sau constienti.
Dupa 11 zile in care nu a mancat sau baut apa, dupa 4 zile in care nu mai vorbea, a inceput sa-mi sopteasca
– Valentin, nu mai pot!
– Dati-va drumul, abandonati-va. Spuneti rugaciunea inimii si dati-va drumul. – Da, Valentin, dar nu pot.
Ma roaga sa ii indrept picioarele-i ce erau mult mai subtiri decat manutele nepotilor sai.
Apoi imi ia mana intr-a sa:
– Uite, Valentin. Pune mana.
Imi pune mana in zona buricului. Energia-i Kundalini i se zbatea teribil. Sufletul sau se pregatea sa iasa.
– Dati-va drumul, mergeti. Dumnezeu v-a creat. Toata viata asta a fost un joc. Nu va mai judecati. Nu va fie teama. Nu mai este nimic de facut. Doar sa va abandonati.
– Da, Valentin. Da-mi mana.
Imi ia mana intr-a sa, cu o ultima fortare. Ma priveste cu ochii sai, in care luminile aproape ca s-au stins.
Il sarut pe frunte cu mai multa dragoste decat am simtit vreodata pentru el. Cu toata dragostea mea. Cu dragostea finitului ce intelege ca izvoraste din si catre infinit. Cu o stranie bucurie ca a asistat la aceasta mareata nastere.
Dupa cateva ore, am fost informat ca a reusit sa zboare dincolo.
Tata socru
In acea dimineata imi intrebam forul interior daca ii este bine. Un sampon „Clear” imi apare brusc, in fata. Zambesc. Si, ce va fi cu el? O sacosa agatata in baie parca imi face cu ochiul cu printul sau colorat: „Next Film Festival”.
Cum ii este acum? .

Iti multumesc, suflet drag. Iarta-ma ca nu am inteles cat esti de important, mai demult. Iti multumesc ca mi-ai permis, stand la capataiul tau, sa inteleg si sa pretuiesc mai mult viata.
Iti multumesc ca m-ai invatat ca ma comport ca un nemuritor. Iti multumesc ca m-ai eliberat din capcana iluziei ca am tot timpul din lume. Iti multumesc ca mi-ai dat acces la libertatea de a face cele mai frumoase lucruri din viata mea, pentru ca, la final, oricum si eu voi pleca dupa tine.

 

 

 Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Sunt. Clipa de clipa. Doar ca mai uit, insa, cateodata... Ca si tine:) Si, pe calea catre reamintire, inteleg ca totul este déjà in mine. Ca totul este infinit mai frumos, complet, armonios si perfect decat imi pot imagina, de la un tomberon de gunoi pana la un rasarit fabulos. Aici si acum sunt un mic semafor pentru particulele de lumina de care ma ciocnesc, amintindu-mi, odata cu ele, ca nu e nimic de modificat. Doar de observat. Doar de savurat.

4 comentarii

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Tratamentul durerilor de cap prin acupunctura – partea a 2-a

Dupa cum spuneam intr-un post anterior, tratamentul durerilor de cap prin acupunctura reprezinta o solutie eficienta. Vom discuta azi tratamentul...

Închide