Visul Tanimei – prima poarta

0

PĂMÂNTUL

Prima poartă. Cea mai grosieră, locul primei împărtăşanii, sentimentul brut, necizelat, naşterea însăşi, durerea facerii, dar ne-conştientizată. E fundaţia paşilor, visul neînceput, e ideea de idee. Aici sălăsluieşte forţa constructivă a universului, forţa vitală a plămădirii. Cât de puţin pot spune cuvintele, dar aşezate cumva de o mână nevăzută ele pot deschide poarta de jos, amestecând pulsul Tanimei printre valurile de iubire pe care universul le cerne peste noi.

Aici paşii sunt greoi, împământaţi, pietruiţi. Respiraţia miroase a rădăcină de ţelină şi a iarbă cu rouă. Pulsul se transmite în lavă, din miezul inimii. Venele poartă cristalele unui vis curat. Suntem încetinire şi stabilitate. Aici poţi găsi misterul făurarilor cosmosului, căci aici au picurat în cele din urmă lacrimile urieşilor spaţiului. Nişte făpturi atât de mari, încât întregul nostru univers stă îngrămădit într-un cristalin de-al lor. Şi din când în când, lacrimile lor ne poartă într-un nou big-bang şi încă unul şi încă unul… şi aşa cum tălpile noastre de exemplu poartă, amprentate în structura lor sensibilă, o hartă a organelor interne, la fel şi pământul poartă pe el, urmele paşilor de acum şi de atunci. Trebuie numai să învăţăm să călcăm iar pe acele poteci şi masajul acelor zone va fi medicamentul nostru chinezesc pentru organele obosite ale Tanimei. Căci am călcat lutul moale şi glasul lui vorbea a speranţă. Mi-am încreţit pielea sub umectul de sub pielea ei dulce ca răşina de brad şi la fel de aromată, modelând cheia primei naşteri.

http://www.tourismontheedge.com/wp-content/uploads/2010/08/giants-causeway1.jpg

Aici numai tăcerea vorbeşte. Visul pietrei de lângă piciorul tău gol nu vorbeşte despre timp, despre existenţă, e însăşi existenţa, simplul fapt de a exista e suficient acesteia. Legăturilor tari dintre molecule nu le trebuie vortexul timpului, scurgerea e doar fantasma unui vis. Deşi există, mişcarea e mai degrabă ritm astral, mişcare la un alt nivel, o mişcare aparent ascunsă în alte niveluri de percepţie. Simţi acum că Tanima te conduce, centripet, într-o direcţie pe care nu ai cum să o anulezi. E direcţia înainte, e visul trăit conştient.

http://static.atlasobscura.netdna-cdn.com/images/place/eaglehawk-neck-tessellated-pavement.9723.large_slideshow.jpg

Şi atunci pietrele au găsit puterea visului şi au pornit, în eoni, devenind nisip şi apă, molecule esenţiale şi vacuitate, la remodelarea formei. Au gustat din pistilele aurii ale cerului şi au înţeles ceea ce experimentau de o eternitate. Oglindirea. Căci în tăcerea lor, pietrele păstrează urmele, la fel ca nisipul, îmbrăţişează una şi vei simţi pulsul Tanimei, vei conştientiza vortexul pe care dansul ei în jurul iubirii lui Ra îl formează în sângele lui Dumnezeu, pe acolo pe unde curgem cu toţii – linia destinului. Lipeşte-ţi inima de ele şi vei oglindi hrana zeilor pe pământ.

Sunetul facerii vuieşte în spaţiu, formând constelaţii de lumină în ceruri, în cascade în care îngeri minunaţi îşi înmoaie aripile grele de zbor pentru regăsire. Fiecare nivel are corespondenţă, dintr-o lume în alta, poduri din materia infinită născute aievea desenează pe bolta visării curcubee de lumină peste care păşim acum în inima ei. Prima treaptă, floare roşie născută în grădina templului pe care îl animăm. Aici sensul este întotdeauna regăsirea, tremurul incontrolabil al bucuriei interminabile, un orgasm exploziv al stelelor nou născute şi cântecul norilor cosmici, tânguind după ochii serafimilor care să le dea sens rotaţiei. În toţi şi în toate, dincolo de aripa diafană, este pământ. INSEPARABILI.

http://www.aerospaceweb.org/question/astronomy/magnetic-field/earth.jpg

Marea saturniană. Curge prin ceruri inelate, prinse în fâşii de gheaţă şi intenţie, acolo unde limita echilibrului e aşa tare că dezrădăcinează. În interiorul lui Saturn, pe vaporii unor gaze necunoscute ştiinţei, plutesc cele mai frumoase fiinţe de pământ, translucizi şi umezi, ca nişte şerveţele pentru nou născuţi. Se unduiesc, încet, aşteptând ca lumina să treacă prin norii hexagonali ce au visat dintotdeauna. Trăiesc în armonie, purtaţi de vânturi, răciţi de heliu şi hidrogen, aprinşi de fierberea lui Shani. Atinge pământul primăvara şi le vei auzi unduirile propagându-se prin spaţiu cu fiecare respiraţie. Pulsul lor, mult mai lent decât al nostru, îl auzi dacă, scufundat în meditaţie, plantele din ghiveci participă cu tine, respirând la unison prin rădăcinile lor, esenţa pământului.

La gât port o piatră în forma infinitului desfăcut (un moebius întins, adus în cele 3 dimensiuni ale sensibilităţii), un tor portocaliu, cristalizat în jurul sufletului. E dovada trecutului de piatră prin care am păşit şi noi cândva cu mult timp înainte, e primul element, care, prin frecvenţa lui statornică, poate echilibra visul pământului. Simţi cum toată rotaţia Tanimei în jurul soarelui şi suflul respiraţiei ei îţi animă paşii şi te apleci din ce în ce mai tare sub forţa centripetă ce îţi coferă o constantă mişcare de rotaţie în jurul propriei axe. Vizualizarea visării. Precesia sufletului.

Negru şi roşu. Vise ale unei fărâme din interiorul monadei. Străluciri fără seamăn, încrustate în pântecele aburinde ale Tanimei. De acolo de unde pornim şi unde ne întoarcem avatarurile. Culorile presiunilor uriaşe din iubirea ei, modelate in visul ei fierbinte, exteriorizat şi răcit în pasul următor: APA

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
pozitiv si negativ

experienţa, viaţa trăită, tot ceea ce senzorial primim ca şi informaţie-stimul pentru aparatul simţurilor cu care am fost construiţi sunt...

Închide