Visul Tanimei – poarta a treia

0

FOCUL

Dacă suprapui puterea pământului peste dansul apei, vei găsi puterea lumilor înscrise în dansul lui viu, în materia fără sfârşit al formelor mutabile. Aşa cum toate, la un nivel pe care ochiul uman nu îl poate percepe, este mişcare, rotaţie, forţă pură şi atracţie şi intenţie, aşa exprimarea de aici devin greu de închis în şabloane. Dacă apa se aşează cuminte în forma dată, puterile lumilor răzbat, termic, luminos sau în orice mod sufletul îi ordonă.

E forţa de nestăvilit din adâncuri, compresia infinită a etericului, e visul fumului. Peste echilibrul dinainte aşez acum direcţionalitatea şi intenţia, devine clară o direcţie, căci acum, la lumina focului, se vede cărarea. Ce stă în noi, arzând sub forţa infinită a spiritului. Aici curăţarea transcende planurile, nu mai putem vorbi despre o arie sau o rază de influenţă, totul se topeşte şi se modelează sub aripile de flamă.

A fost pauză, pentru că în tumultul focului, e zgomot, e greu de distins între adevărul lui eliberator şi senzaţia de căldură remanentă. Cognitivitatea îşi eliberează aici ego-ul, arzându-l odată cu karma. La lumina lui formele devin pentru ca apoi să se topească sub atingerea sfântă a motorului lumii astrale.

Simte Pentecostul pogorât în inima pietoşilor, pentru că acelea sunt locurile pe care iubirea le umple şi apoi le aprinde ca să luminze întunericul din jur. Şi făcliile aprinse pe care le purtăm în suflet, prin rezonanţă, prin alăturare, curăţă distanţa dintre tine şi spiritul tău. Cărarea pe care trebuie să păşeşti se dezvăluie sub lumina aceasta. Şi deşi prin foc au trecut toţi marii despoţi ai lumii, neînţelegând că drumul nu e decât la început, că puterea care se naşte aici e putere numai urmând calea luminii şi nu umbrele proiectate de conştienţă.

http://4.bp.blogspot.com/_X0C-yBXGrVs/TDgjRC-NGUI/AAAAAAAAAiE/0ldo6mQ143c/s1600/Fire+%281%29.jpg

Triunghiul focului are, imagine în oglindă şi inversată cu vârful în jos, energia posibilităţilor infinite. Liniile destinului personal se desprind de aici, se frâng în singulara linie a posibilităţii necesare. Toate infinităţile dimensiunilor paralele converg aici, atrase ca insectele de lumina focului. Şi ajunse aici, se topesc în flacără, devenind pecetea sublimării.

Mişcarea retinei se suprapune pe dansul fantomatic-halucinant al palelor de energie pură. Şamani de foc visează în primăvara timpului, energia intenţiei. Tot ce trebuie să facem acum e să ardem odată pentru totdeauna posesiunile şi dorinţa, să devenim tendinţa focului de a curăţa şi de a modela totul în ceea ce este în esenţă: energia iubirii.

Pământului, în dimensiunea a treia îi este caracteristică cifra 5. Desemnează legăturile intrinseci care se dezvoltă în focurile din adâncuri. Dublat, devine floare de foc, reflectat atât de frumos în ochiul de tigru. Nota perfecţiunii. Scala mică a lucrurilor. Atomul des-compus în primul stadiu. Intenţia nu trebuie să devină presiune, pentru că atunci veţi crea cristale în locul cuvintelor.

Soarele. Ochiul unui serafim de rang 10, pulsează iubire în eter. Fotonii care se nasc din clipirea lui rotundă hrănesc materia aurică a lucrurilor. Scara pe care urci se luminează, treaptă cu treaptă, sub ploaia de stele născută de iubirea din ochi. Stele se pot citi pe retina timpului, de aceea te poţi scufunda cu totul în construcţia elastică de plasmă luminică. Acolo e pecetea infinitului din tine, primul vortex născut în tine care mişcă lumile.

Celulele focului sunt surorile luminii în spectrul vizibil. Ochiul le aduce în existenţă, le dă rotunjimea lor curbată în materia spaţiu-timp către infinit. Trecerea lor printre cuante e ca o prezenţă luminică a pranei în corpul auric. Aşa cum plantele extrag din soare energia şi din pământ memoria stelelor, la fel şi noi culegem iubirea cerurilor în palmele deschise, pentru a o împărtăşi cu ceilalţi. Pentru că în sine, fără direcţie, fără scop, focul se stinge, combustibilul se consumă, ne-mişcarea devine fum.

http://images2.wikia.nocookie.net/__cb20111231201134/bioshock/images/e/e2/Blue_Fire.jpg

Prezenţa focului intern, combustia fără sfârşit a spiritului care crează şi recrează infint în continuu, fără de care aerul nu ar putea şă îşi manifeste mişcarea răcoroasă, se simte ca o ceaţă, peste asfaltul destinului, proiectat cumva într-un unghi de 45 grade faţă de direcţia de privire, valuri de căldură remanente din reconstrucţia materiei alungind către infinit formele, culorile, spectrele. Sunt tropotele fără ecou ale unor trupuri de lumină care se freacă constant în scântei-jerbe, contopirea ta în valul de foc ce animă Tanima.

Fraţi alb-albaştri, vizualizaţi în mantii lungi, filigarnice, eterici şi blajini, visează continuu focul marilor creaţii, îl vegehează să scânteieze în culorile iubirii, nasc păsări de foc din neant.

http://fc04.deviantart.net/fs40/f/2009/032/7/7/A_Beauty_On_Fire_by_roger_that007.jpg

lumină. fără început, fără sfărşit. iubirea tatălui. ochii cerului. zeul vieţii. şi câte şi mai câte ipostaze iconoclastice sau pur şi simplu simboluri ancestrale pierdute în mintea semiconştientă a mea, a ta, de acum ceva zeci de miii de ani. paradoxal, iubirea ce crează, dă formă, creşte şi înfloreşte viaţa, îi face pe serafimi să îşi strângă aripile pline de ochi, îl face pe preotul care dă cu aghiasmă ca să sfinţească lăcaşul, îl face pe omul de rând să strângă din ochi, să clipească, să nu poată ţine clipa în palme. fierbinţeala momentului e ameţitoare ………

prima vine lumina, pre-vestitoarea pasului, congruenţa începutului cu sfârşitul, mirosul stelelor coapte, prana galaxiei. sub valul de lumină, miliarde de molecule de sfinţenie apără iubirea pură a luminii. şi noua ni se face frică …


chiar de va arde aripile, lumina metamorfozează conştiinţa, o lipeşte de conştienţă şi o modelează într-o variantă îmbunătăţită, conform mesajului. şi acesta e numai primul val, în marea cerurilor, furtuna stă în larg, dar pândeşte curajoşii marinari.

apa simte punctul de fierbere şi îl ocoleşte, deşi norii au prevestit. motiv de bucurie. 

foc

pogorât în sufletul luminos al pietoşilor. pe limba pietra pârgul penticostului, cincimea împărţită în şapte. suflul de ambră al caliciului norilor.

foc

retras în spatele elitrelor concrescute ascuţit printre florile mâinii maicii domnului. gustul dulce al momentului divin, gustul mirului. căci, extins în antenele spiritului devine nectarul uitat al zeilor de odinioară. plăcerea simplă din demersul mereu acelaşi – mereu altfel al focului.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6e/Cotton_field_Phoenix_AZ_USA_2006_November_30828.JPG

foc

apa răcoroasă ce şterge memoria sentimentelor. culoarea abstractă a mirosului perfect. proporţionat în ceruri, devine oglinda unui trecut prins din viitor. împărţit, devine clipa prezentă, arzătoare dorinţă de aici, acum.

liniştea e focul eliberării endorfinelor în corpul pământ al mamei. e cristalul de lumină răsfrânt în cuvântul tatălui. e ordinea liniştei în muzica duhului. focul sfânt – mir aprins.

flacăra unui vis stelat

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Ritualurile Munay Ki – Curs 9 -11 Martie 2012

  Curs- Ritualurile Munay Ki 09 - 11 Martie 2012 Te simţi izolat, singur într-o lume ale cărei taine ţi...

Închide