Visul Tanimei – cuvant inainte

0

Început. Sunet, curat, infinit, explozia primordială, dăruirea totală care a născut conştiinţa universului şi din ea, cândva pe firul argintiu al fiinţării, am apărut şi noi, paşi-ecouri ale unei regăsiri eterne. De acolo, din ecoul iniţial se ţese pânza destinelor noastre, se înfiripă ziua pe după noapte, se scurge ploaia din ceruri pentru a spăla pământul. Muzica aceea de la început bate în inima Mamei noastre Geea. Şi odată cu ea bate şi inima ta, cititorule, iar eu, auzind ritmicitatea infinită a iubirii Ei, am ştiut paşii care m-au adus aici, la începutul acestei poveşti.

E povestea ta, începută de mine şi continuată de tine, e visul meu, la care mi-a fost interzisă participarea, dar pe care l-am găsit, mocnind în mine, aruncându-mă peste tastatură, mereu şi mereu, în căutarea ei. Sunetul ei se regăseşte în radiaţia aştrilor dar şi în zumzet de albine, în dansul nisipului sub val dar şi în adierea frunzelor sub vântul cald de primăvară. Acum te conjur cititorule să visezi viitorul tău, al nostru, să îl materializezi, nu-l lăsa în eter, pune-l aici, încercuieşte-l, pune toată intenţia ta în el ştiind că, atunci, aşa va fi. E un pas mic înspre saltul conştienţei în conştiinţă, acolo unde infinitul iubirii din tine va manifesta nu karma, ci dharma, aruncând acest voal frumos peste ochii timpului. Să plutim, împreună, mai întâi în visul meu şi apoi în visul nostru. Să ştii că nu te-am uitat, pentru tine scriu cartea asta, şi dacă nu ştii asta, priveşte la copilul tău şi întreabă-te dacă pentru el nu merită să îi visezi un viitor frumos, iar dacă o să râzi în barbă spunându-ţi că la vârsta asta nu ai cum să ai copii, atunci îţi spun, viitorul într-o plasă de lumină se cerne, acolo stau copiii copiilor noştri de veghe pentru coborâre în dimensia noastră de graniţă. Să scriem cititorule atunci cele mai frumoase vise pe care, cu mâinile sufletului le putem culege. Să imaginăm dreptatea, adevărul, iubirea, naşterea eternităţii pe pământ. Să îi dăm, în sfârşit, Mamei pământ, mâna de ajutor pe care, de mult trebuia să i-o întindem. Pentru că uniţi în conştiinţa ei, de mână, vom transforma ariditatea în belşug şi durerea în infinită fericire, vom fi forţa modelatoare ce va mătura încercările nefaste de a ne ţine cu nasul în ţărână, vom sta cu toate luminile pe cer, drepţi, curaţi, în fine…

http://30.media.tumblr.com/tumblr_lorpkpHLaw1qctat5o1_500.jpg

Ai să găseşti, cititorule, locurile unde să îţi pui visele, paginile albe te aşteaptă, cu dor, să finalizezi visarea, să devii ceea ce trebuie să fii. Pune acolo inima ta, ea ştie paşii de dans pe care universul acompaniază. Celulele neuronale din ea se vor răspândi pe hârtie, ca mici celule mişcătoare şi vei deveni una cu hârtia, contopindu-vă, eşti scriitor acum, nu îţi mai pot spune altfel, eşti visătorul din dreapta mea, în curând vei prelua frâiele Pegaşilor mei. Paşii ni se sincronizează sub ritmul valurilor, ne vom roti pe boltă odată cu stelele şi vom desena istoria atlanţilor pe pietrele din râuri, ca mai apoi, să le culegem din roua de pe frunze, biblioteci akaşice instante. Susurul apei printre brazi va fi pauza dintre gânduri, cu atenţia îndreptată în interior, aşezăm împreună primele blocuri ale construcţiei viitorului, descoperită în trecut şi trăită acum. Vei şti intuitiv ce cărare să alegi din multitudinea lor luminoasă, căci odată pornit pe drumul acesta, florile îţi vor cânta la ureche, iar cerul va fi şevaletul tău. Peniţa pregătită fiind, rândurile îţi aşteaptă încolonate, destinul. Acela pe care îl vei iniţia odată ce porneşti, cu inima deschisă, pe acest tărâm al noului-regăsit. Pentru cei care au învăţat pasul, dansul se va porni, pentru cei care visează culorile, pastelul născut va undui printre stele, pentru consumatorii de portative, muzica sferelor se va materializa cimatic. Nu e un vis ci e împlinirea menirii gândirii conştiente, dehaotizarea şi direcţionarea acestora către popasul infinit. Căci odată ce vom atinge cu degetele frecvenţa materializării gândurilor noastre vom simţi cum creşte, mai întâi ca un fior pe şira spinării, apoi ca un val imens care ne roteşte cumva sinergic cu pământul, ne vom undui sub apa cristalizată a viitorului, creşte conexiunea din noi cu sufletul, cu spiritul, le arăţi în fine drumul către tine şi ţie drumul către tine. Te vei contopi, odată cu eliberarea de un pesimist viitor, cu inima ta, vei simţi cum, sincron, miliarde de inimi curate, pulsează iubire în venele Tanimei, căci în povestea aceasta, Geea se transformă, ca voi din cititori în scriitori. Eliberarea va veni natural, vei simţi mişcarea stelelor la început şi rotaţia Mamei prin ceruri, îi vei cunoaşte numele nou şi vei începe să îi vorbeşti limba. Nu vei mai putea vreodată pune în conul tău de incidenţă decât lumină şi iubire pentru că pornit pe cărarea construcţiei conştiente, conectat la divinitatea din tine, manifeşti ceea ce eşti cu adevărat. Şi împlineşti visul unor vise despre coborârea iubirii în materie. Materie pe care cu atâte iubire, a visat-o Tatăl, şi pe care mai apoi ţi-a dăruit-o pentru a o înmiresma. Să o modelăm deci, cu aripile minţii, cu palmele aşezate pe suflet, să coasem lumina stelelelor (ajna serafimilor) peste lacuri, să creionăm paşii facerii în unduirea ierbii. După ce vei simţi, ca un vertij la început, mişcarea spaţiului, cernând nisipul pe o plajă vei descoperi muzica tăcerii, scrisă pe nori, de vânturi nevăzute. Vei auzi inima Tanimei când aşezi capul pe pernă. Dimineaţa, după ce spiritul îşi întoarce globurile de lumină peste astralul din noi, scrie visul pe hârtie şi aruncă-l aici, între rânduri şi apoi oferă cartea cadou, cuiva, căruia ştii că i-ar plăcea să contribuie şi el/ea la povestea noastră. Lasă-l să îşi scrie şi el/ea povestea şi apoi oferă-i şi visul tău, aruncă-l înapoi şi aici, de unde a pornit rotaţia cuvintelor printre file, să visez şi eu visul tău, scriitorule…

http://30.media.tumblr.com/tumblr_lorpkpHLaw1qctat5o1_500.jpg

Ştiu că se poate ca de multe ori cuvintele să nu poată să spună povestea, sau ca gândul dinspre mâine, sau mâna curată ce îţi mângâia sufletul ieri, azi să fie departe, dar vei vedea, priveşte pe cer, la răsărit sau la apus deopotrivă, îţi voi desena mantrele liniştii sufletului şi atunci vei putea călca iar, energizând cu fiecare pas, lucrarea şi inima. Vei ştii atunci când vei privi spre cer că re-găsirea vine, e numai o ecuaţie matematică. Această geometrie infinită care ne aşează cuminţi, pe cadranul ceasului timpului fiecăruia. Dar întorcându-ne către noi putem vizualiza mecanismele intricate ale orologiului şi vom ştii pârghiile şi cuvintele şi gândurile şi atunci ceasul îşi va contopi limbile într-o mişcare infinit-rapidă, de fapt nemişcare. Vă voi da, cu fiecare cuvânt pe care îl citiţi sau îl scrieţi, energia eliberării voastre de sub visare, fiecare pas, oricât de mic, va aduce minunile la ordinea cotidianului. Vă veţi găsi extaltici, sub o salcie plângătoare, sau în ploaie, bătut de şfichiuitorul nisip purtat de vânt sau lipiţi de stânca rece ca focul creaţiei, de fiecare dată când vă veţi acorda instrumentele interne şi veţi participa la simfonia lumilor. Nu va mai fi fugă, aşteptarea va însemna curge lină, ca mierea şi la fel de energizantă, nu veţi mai căuta, căci voi sunteţi răspunsul şi hotărârile voi le puneţi în ordinea dorită. Să nu crezi că dacă aici apare de multe ori cuvântul poveste, rostul lucrurilor e în van. O, nu, în ritmurile acestea pe care le vei trăi, vârtejul pe care îl vei crea, se va simţi mai întâi ca un vânticel de primăvară, ca mai apoi, de fiecare dată când apelaţi la lumina din voi, un uragan să vă ia şi să vă umfle pânzele, purtându-vă tot mai aproape de oglinda adevărului. Cele şapte fântâni din voi, pe care le vom explora împreună înainte de a coborâ în inima Tanimei se vor deschide odată cu razele primei primăveri. Acolo vom găsi împreună scroll-ul pe care, cu inima vom scrie VISUL TANIMEI.

http://www.kailash.me/wp-content/uploads/2010/07/my-dream-world.jpg

Să pornim deci, de mână pe cărarea luminoasă pe care cu ochii minţii o aşezăm, pas cu pas, înaintea noastră. Clipa împărţită la eternitate, de atât avem nevoie ca să reuşim. Nu timpul, care devine iluzoriu, carton lipit pe ceruri, e cel care contează. E gândul tău, e iubirea din tine pe care o aşezi aici printre gândurile mele, vibrând din ce în ce mai tare, stârnind furtuna de pe urmă în suflet. Vei găsi pe drum prieteni ce îţi vor întinde mâna, sau vei primi daruri la care nu te-ai aşteptat, dar ele vin, pentru că, depunând armatele înaripate ale iubirii pentru ceilalţi, aici, între cuvinte, fântâna din tine se umple din ce în ce mai tare şi mai mult până devine un şuvoi cosmic, vizibil ochiului sensibil, un cordon de energie de la tine în … inima ta. Căci raiul tău acolo stă, e localizarea normală a oricărei existenţe umane, e poarta către infinit, şi în sensul de poartă stelară ce te poate duce oriunde în universul fizic dar nu numai, cât şi în sensul de localizare propriu zisă, pentru că inima ta poartă lumina Dumnezeului din tine, e singura esenţă curată şi neatinsă din orice manifestare a ta de oricând şi oriunde, eşti dezvelit de toate mantiile protectoare acolo, infinitul iubirii manifestate în muşchiul dragostei. Semnătura bătăilor inimii tale e unică, o ştie cerul, vibraţia ta este piesa din puzzle ce mai trebuie aşezată în ordinea divină pentru a înţelege Cuvântul, destinul tău, lumea înconjurătoare şi legile care o guvernează.

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
geometrie celesta

prezenţa vieţii în lumea fizică implică într-un sens dualistic existenţa unei structuri, a unei organizări formal-temporale care să copieze cumva...

Închide