POVESTE CU STEA IN… CER

0

Cerul nopţii. Milioane de ani l-am privit cu nesaţ, căutând să citim semnele aşezate acolo special pentru noi, este a fel ca şi sum ai privi adn-ul ca să poţi prevede viitorul. Este acelaşi gambit care trebuie descoperit, trebuie descifrat. Taina nopţii aduce multe înţelesuri pe care contemplarea cerului nopţii le poate deschide. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc. Azi o să vă povestesc despre limita realului, despre posibil, despre trăire.

Am marele noroc să stau în afara capitalei şi simplu fapt că nu e atâta lumină, zgomot şi poluare aduce pe cerul nopţii puzderie de stele, nu la fel de multe ca pe munte, dar fascinant de multe, stele, galaxii, roiuri de galaxii, Calea Lactee, fumul străveziu ce o dă de gol. Pentru că zilele acestea au fost pline, fără odihnă, mersul pe iarbă îţi mai aduce din prospeţimea micilor fire verzi şi ţie în corp şi în suflet. Şi dacă tapetezi masa şi cu un cer senin plin de stele, frumoase, sclipitoare, unele reci, în tonuri de alb-albastru, altele frenetice trecând de la galben – roşu către alb – verde, ai tabloul liniştii sufleteşti. Căci, nu cu mult timp în urmă, cei ce urmăreau cerul pentru a citi viitorul foloseau tabloul nopţii pentru armonizare, căci suntem cu toţii copii de stele şi prin aceşti minunaţi ochi de sarafim venit-am în dimensiunea aceasta.

Pe lângă tabloul static – de tip matrice pulsatorie, dar statică – a puzderiei de stele, din când în când câte un avion, câte un meteorit, câte un satelit geostaţionar sau câte un călător străbate bolta. Avioanele le recunoşti cu uşurinţa datorită luminiţelor roşii şi al flash-ului pe care din când în când îl dau luinile de sub aripi. Meteoriţii iar sunt lesne de deosebit pentru că au viteze fulgerătoare şi se aprind ca jarul unei ţigări frugale, în noapte. Restul trebuie studiate, analizate, simţite… intuite. Sateliţii au mişcări line pe boltă, sunt doar un puncticel, îşi păstrează constantă luminozitatea şi au un traseu liniar şi constant pe boltă, traversând constelaţiile ce sunt mult mai departe.

 

Ei… călătorii sunt însă o altă categorie. Ei traversează cerul aidoma sateliţilor sau a unor meteoriţi ce trec destul de aproape de Terra. Îi poţi observa după un timp după mişcarea puţin sacadată, ce provine din pulsaţia vibratorie de frecvenţă înaltă pe care o au. Le poţi spune îngeri, UFO, entităţi multidimensionale, nu contează. Prezenţa lor e importantă, credinţa că ele există iarăşi e crucială, modul în care poţi interacţiona cu ele poate fi condiţia apriori pentru cele două ipostaze enunţate mai sus. Aseară… pe la ora 22:00, după o plimbare la solar, stătea cu ochii aţintiţi la cer, aşteptând un călător, chiar îmi doream, dacă reuşeşti să simţi conexiunea aceea te umpli de bucurie şi linişte. Şi îl văd, traversând bolta de la sud la nord, către carul mare. Pentru că a fost un exerciţiu pe care l-am mai făcut şi care odată a fost încununat de succes, l-am salutat, în gând, cu inima, cu sufletul… resiraţia s-a oprit pentru o clipă pentru că dintr-un punct minuscul, aflat în zona de vedere-intuiţie pe bolta nopţii, acesta devine, pulsatil, de două ori, cel mai strălucitor corp de pe cer, cu excepţia lunii. O stare de bine m-a cuprins instant şi nemaiputând să îmi opresc zâmbetul larg, am salutat din nou călătorul fără nicio aşteptare… şi ce să vezi? După câteva secunde, mica luminiţă abia vizibilă revine, şi din nou, de două ori semnalează cu două flashuri echidistante şi clare, salutând liniştea nopţii.

Am rămas aşa câteva minute bune şi cu greu mi-am desprins ochii de pe cer. Am plecat încet încet, plutind către casă, cu Maya ţopăind în jurul meu, simţind starea mea, dar şi tânjind după un tovarăş de joacă, pe care nu l-a avut zilele acestea de când s-a născut Amy. Mesagerii există, mesajele stau în stările noastzre de conştiinţă, trebuie doar să le lăsăm să curgă, să ne jaungă în conştienţă. Şi data viitoare când priviţi cerul poate veţi primi şi voi un flash de iubire de la un călător, lucrător în lumina nopţii pentru ca visele copiilor noştri să fie „vegheate” şi ca ei să îşi găsească drumul în astral înapoi către lucrările pe care le fac pentru noi, noapte de noapte. Mulţumesc Amy!

Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Cine a fost Edgar Cayce?

S-a născut pe 18 martie 1877, la Hopskinville (Kentucky). Edgar Cayce a fost un American de condiţie medie şi aşa...

Închide