Întrebări fără sfârșit

0

Când ai ajuns în ipostaza de a spune: ”Știu!” ai ajuns în faza în care – conform psihologiei moderne și a celei mai vechi tradiții spirituale autentice – te limitezi. De ce? Pentru că, întotdeauna, dar întotdeauna, există ceva ce nu ai văzut, există ceva ce nu ai înțeles, există ceva ce nu ai simțit sau perceput. Întotdeauna, misterul din fața noastră, este în mod inexorabil, la fel de nepătruns.

Și atunci, ce este de făcut. La fel cum știi că primăvara vine după iarnă, sau lumina zilei după întunericul nopții, poți să știi că mereu vei mai avea ceva nou de aflat. Socrate, acum 2,000 și ceva de ani, a înțeles acest lucru și a inventat interogarea Socratică, ce încă se folosește și în ziua de astăzi într-o formă modificată prin diverse tipuri de terapie sau de muncă psihologică. Întrebări fără sfârșit, care nu au un scop anume, decât de a descoperi o altă bucățică din adevărul cel mare. Nimic nu este de lăsat în umbră, pentru că umbra crește și repede ia controlul, pentru că este acea parte din noi care stă, nevăzută, mereu la pândă, ca noi să lăsăm hățurile vieții în mâinile ei.

Nu este nimic în neregulă cu acest lucru, este firescul vieții, acest rezervor infinit de necunoaștere, care merită explorat și întrebarea este cel mai eficient catalizator pentru descoperire. O descoperire perpetuă, care te ajută să descoperi viața din tine, amintiri uitate sau emoții de mult crezute stinse, ori să descoperi ceva mult mai prețios, mult mai valoros decât toate acestea laolaltă: esența a ceea ce suntem, esența vieții și a ființării.

Prin acest tip de întrebări fără sfârșit, fie în dialog, în grup, sau în propriul for interior, ne putem întreba și chestiona fiecare clipă a vieții, cu curiozitate și bucurie, cu nesațul omului de știință ce petrece în laboratorul propriu o viață întreagă pentru a așeza pe hârtia minții și a inimii lui ecuația vieții.

Și știi ce? La mine a funcționat, așa că, poate, data viitoare când spui știu eu de unde vine asta, sau știu eu ce vrea să spună nu știu cine sau știu eu cum gândește omul acela, să te observi și să vezi de fapt cât de mult știi și să te întrebi. Mai mult decât atât, întrebarea este cel mai bun prieten al socializărilor dar și al terapiilor, o întrebare arzătoare având capacitatea de a extrage adevărul mai ceva ca un catod ce atrage electronii. Este viața însăși care se manifestă prin fiecare din noi și își dezvăluie faldurile infinite, ascunse. Asta descoperi când ai ca cel mai bun prieten întrebările fără sfârșit.

https://vimeo.com/253016772Află cum să scapi de oboseală și să-ți crești nivelul de vitalitate

Share.

About Author

Razvan este arhitect, ca si formare, un spirit-ghid, ca si chemare.

Leave A Reply

Citește articolul precedent:
Bacteria lui ”Schrödinger” ar putea fi o descoperire milenară în biologia cuantică

Lumea cunatică este una extrem de ciudată. În teorie și până la un moment în practică, doctrinele acesteia spun că...

Închide